Raina Șaguna este formată în mai multe forme de intervenție psihologică. Este psihoterapeut specialist în terapia integrativă, având un masterat în psihologie clinică, fiind certificată în hipnoterapia ericksoniană și activând în cadrul clinicilor Aliat și ID Therapy. În practica clinică, Raina lucrează în tratamentul dependențelor, al anxietății, traumei, insomniilor, al stresului și al tulburărilor de personalitate. Crede cu tărie că psihoterapeutul este un reper emoțional echilibrant și un garant al succesului clientului, în munca pe care acesta o parcurge cu sine. Având o bogată experiență clinică în tratamentul comportamentului adictiv, ne-am dorit să aflăm mai multe despre care sunt factorii de risc, cum ne putem proteja copiii și adolescenții, dar și ce înseamnă terapia în cazul dependențelor.
Când spunem droguri sau substanțe nesănătoase, la ce ne referim mai exact?
Prin droguri ne referim la orice substanță a cărei folosință se transformă în obicei și care, introdusă în corp, îi afectează direct sistemul biochimic, în special creierul și sistemul nervos. Din cauza impactului pe care-l au asupra psihicului unei persoane, aceste substanțe schimbă sentimentele, dispoziția, gândirea, percepția și/sau starea de conștiență, modifică imaginea asupra realității înconjurătoare. Aceste substanțe sunt nesănătoase pentru că produc efecte care alterează buna funcționare fizică și psihică a persoanei. Consumul este o problemă, pentru că generează o serie de consecințe, pe care le putem înțelege ușor prin doi „termeni-cheie“: în primul rând, dependența, care poate fi fizică (adică necesitatea organică de a folosi drogul, pentru a evita stările de disconfort ce apar la încetarea utilizării) și psihică (adică impulsul sau nevoia irezistibilă de a consuma drogul, pentru a obține o stare de plăcere sau pentru a înlătura o stare de disconfort psihic) și, în al doilea rând, toleranța, care apare atunci când organismul se obișnuiește cu prezența acelui drog, iar în timp se adaptează la acesta, astfel că, pentru a obține o anumită stare, persoana trebuie să mărească dozele. Drogurile creează dependență atunci când persoana nu mai are control asupra consumului și nu mai poate funcționa fără ele.
Cum poate un părinte să-și educe copilul sau adolescentul pentru a evita drogurile și substanțele nocive?
Cred că este foarte important ca, mai întâi, părinții să se informeze asupra acestui subiect, care în ultimele decenii, în România și nu numai, a luat o amploare fără precedent, întrucât există foarte multă confuzie referitoare la efectele consumului, dar și informații greșite. A cunoaște motivele pentru care un adolescent ajunge să consume droguri, cauzele care declanșează consumul, consecințele acestuia, a înțelege cum funcționează mecanismul dependenței, a fi conștienți poate de propriile experiențe legate de droguri și de consum reprezintă o bază bună de la care poate porni orice conversație cu adolescentul, referitoare la acest subiect. Apoi, părinții trebuie să fie foarte conștienți că problemele adolescenților sunt influențate de mediul lor în foarte mare măsură. Creierul adolescenților este încă în formare, iar ei nu înțeleg conceptele de neputință și de identitate personală în același mod ca adulții. Adolescenții nu sunt mici adulți, prin urmare n-are nicio logică să fie tratați la fel. Astfel, căutarea naturală a noutății poate include experimente cu drogurile, fie că ne place sau nu acest lucru. Este important să nu avem reacții exagerate față de aceste momente de curiozitate adolescentină. Reacția părintelui trebuie să fie atentă și respectuoasă și, mai ales, să examineze motivul alegerii drogului. Dacă motivația este curiozitatea, personal n-aș fi foarte îngrijorată, dar dacă folosirea drogurilor este o modalitate de coping, pentru a se simți „diferit“, „special“, „întreg“, atunci se pot impune investigații ulterioare.
Câteva întrebări care ar putea fi avute în vedere sunt: „Care sunt cunoștințele mele despre droguri?“; „Știu cum acționează fiecare dintre ele, care sunt efectele și pericolele?“; „Care este relația mea cu drogurile legale, precum alcoolul sau tutunul?“; „Sunt tentat să mă distrez luând un drog?“; „Sunt capabil să înfrunt o situație grea, fără să apelez la drog?“; „Aș putea să refuz când cineva îmi propune un drog?“; „Aș fi destul de puternic pentru a părăsi o petrecere în care alcoolul e considerat foarte important?“; „Care va fi atitudinea mea dacă un prieten se droghează pentru a găsi o «rezolvare» a problemelor lui?“; „Dacă nu mă simt bine, am pe cineva potrivit să mă destăinui?“. Răspunsurile la aceste întrebări sunt personale, fac parte din intimitatea fiecăruia și este important ca adolescenții să-și poată găsi propriile răspunsuri sau soluții înainte de a fi confruntați efectiv cu drogurile.
Care sunt factorii de protecție care îi țin pe adolescenți și pe tineri departe de droguri?
Cauza multor comportamente nedorite este mediul familial nesănătos sau relația nesănătoasă dintre părinte și copil. Cred că tot acolo trebuie să căutăm și soluția. Dacă ne dorim să ne ajutăm copiii să-și controleze comportamentul, atunci apropierea afectivă, implicarea părinților, atenția, grija, responsabilitatea reprezintă cheia. „Copilul are nevoie de o relație cu familia pentru a se dezvolta sănătos. Dacă n-o va găsi, își va căuta reperele și ghidajul în altă parte, își va înlocui familia și se va orienta către anturaj“, afirmă și Gabor Maté în cartea Ține-ți copiii aproape. De ce părinții trebuie să conteze mai mult decât anturajul. Un mediu familial adecvat, stilul de educare, suportul social și educațional, utilizarea eficientă a timpului liber, mediul cultural, monitorizarea activităților adolescenților, toți aceștia constituie factori care, în mod natural, îi vor ține pe adolescenți departe de capcana pe care o reprezintă drogurile. Îngrijirea, atenția, implicarea părinților în viața emoțională a copiilor, interacțiunile calde și armonioase produc sentimentul de siguranță, de bunăstare emoțională, acel ingredient-cheie, cu efecte pozitive, de lungă durată asupra sănătății mintale.
Unii părinți consideră că o strategie de prevenire ar fi aceea ca adolescenții să interacționeze cu persoane dependente. Este ceva ce merită luat în calcul?
N-aș recomanda această metodă, pentru că sunt atât de mulți factori sensibili, ce țin de context, dar și individuali, ce ar trebui luați în considerare, încât riscul unui impact emoțional semnificativ este mult prea mare și nu este justificat de rezultate.
Cum îi putem ajuta pe adolescenți să facă față mai bine presiunii sociale și să învețe să pună limite sănătoase?
Pe de-o parte, găsesc că este esențial ca părinții să fie conștienți că ei, în primul rând, dau exemplul unui stil de viață sănătos, lipsit de droguri, fie că este vorba de cele legale sau de cele ilegale. Pe de altă parte, dacă există o „perioadă a prieteniei“, atunci aceea este adolescența. În această etapă de viață, adolescenții își prețuiesc mult grupul de prieteni și, într-o mare măsură, imaginea lor de sine se construiește în acest cadru, care-i poate influența decisiv. Cuvântul „Nu“ este unul dintre cele mai scurte cuvinte din limba română, dar are multă putere, pentru că este declarația de independență a unei ființe umane.
Cei care știu să spună acest cuvânt, la momentul potrivit, își vor putea păstra respectul de sine și nu vor ceda presiunii grupului. Dacă vreun prieten al copilului vostru consumă droguri, pentru a evita riscul ca și el să fie implicat în acest fenomen, îl puteți ajuta astfel:
℗PUBLICITATE
- Vorbește-i despre droguri;
- Învață-l să spună „Nu“, fără frică sau fără a inventa scuze. Chiar dacă îi este mai greu să refuze, poate spune clar și categoric „Nu insista!“. Dacă i se propune o altă lume, poate să spună că: „O prefer pe cea în care trăiesc deja“. Dacă simte presiunea grupului, poate să-și mențină părerea clar: „Să te droghezi este rău, nesănătos, în această privință nu mi-aș schimba niciodată părerea!“;
- Dacă este clar și precis pe poziție, ceilalți nu vor insista;
- Arată-i că ești pe deplin disponibil în orice moment în care are nevoie de ajutor sau de un sfat;
- Încurajează-l să se implice în prevenție, inclusiv în a-și ajuta prietenii pentru a nu cădea victime drogurilor sau pentru a renunța la ele.
Cum lucrează un terapeut care se ocupă de prevenția consumului de droguri? Care sunt instrumentele pe care le folosește?
Tratamentul dependențelor este complex și de aceea dificil, astfel că un efort considerabil este făcut în direcția prevenirii consumului. Cea mai importantă metodă de prevenție, după părerea mea, este educația, care este esențială prin informațiile legate de pericolele abuzului sau dependenței care trebuie puse la dispoziția tinerilor, dar și prin accentul pus asupra unui stil de viață sănătos. Prevenția este un proces complex, foarte solicitant, iar cei care lucrează aici trebuie să cunoască o serie de tipare de comportament și de gândire, să poată face trecerea ușor de la teorie la practică, să înregistreze și să monitorizeze fenomene dificile, greu de descifrat. Un program de prevenție eficient ar trebui să nu folosească teama drept principiu motivant și ar trebui să aibă în vedere că mulți tineri curioși vor experimenta consumul. Totuși, deși programele de prevenție reprezintă cel mai bun mod de protecție, societatea noastră nu a investit atât de mult în ele, comparativ cu investițiile în programele de tratament. Nu avem un cuvânt de spus la nivel de politici guvernamentale, dar de la nivelul nostru, fiecare poate contribui cu ceva la o comunitate mai sănătoasă și mai informată. Personal, mă simt onorată să colaborez cu echipa ALIAT, o echipă de profesioniști cu peste 25 ani de experiență în problematica dependențelor, unde contribui și eu, cu experiența mea, la dezvoltarea de programe de educare, informare și prevenire a comportamentelor dăunătoare sănătății mintale a românilor. Câteva proiecte derulate de colegii mei, despre care pot aminti aici sunt:
- proiectul „ALCOHELP“, prin care zeci de mii de români au fost informați și consiliați prin: platforma online alcohelp.ro, cinci centre AlcoInfo în spitale din București și din țară, Ziua Națională a Testării Consumului Personal de Alcool, un eveniment anual de evaluare a consumului de alcool prin chestionarul Audit al OMS;
- proiectul „APT DE MUNCĂ“ implementat în companii, un program de asistență a angajaților în probleme legate de alcool și alte tulburări adictive;
- proiectul „ȘTIU CĂ POT“, un program amplu de informare și prevenire a consumului de substanțe și a altor comportamente de risc.
Cum pot fi accesate serviciile ALIAT?
Oricine este interesat poate accesa site-ul clinica-aliat.ro și poate găsi acolo mai multe detalii despre noi, despre proiectele și serviciile noastre.
Ce face un terapeut când află în ședința de terapie că un adolescent consumă substanțe interzise?
Interesantă întrebarea, pentru că aceasta este o situație delicată, asupra căreia terapeutul va reflecta cu mare atenție. Este o situație în care alianța terapeutică și, astfel, posibilitatea de a-l ajuta cu adevărat pe adolescent pot fi puse la încercare. De aceea, evaluarea globală a situației, momentul și contextul în care spune, informațiile legate de tipul de consum – recreațional, abuz sau deja dependență, stadiul dependenței – dacă e cazul, consecințele consumului, gradul de vulnerabilitate, trăsături individuale, dar și interacțiunea cu familia devin esențiale în stabilirea unei strategii eficiente de acțiune. Îmi lipsesc toate aceste informații, dar o posibilă variantă de acțiune la care mă pot gândi acum este aceea în care, după o informare și o educare foarte bună, decizia va fi luată împreună, în așa fel încât alianța terapeutică să se păstreze, cadrul să rămână sigur, iar riscurile pentru adolescent – minime. Iar aceasta poate fi o experiență foarte bună de învățare pentru adolescent, cu sens atât în prezentul, cât și în viitorul lui, când va fi să se confrunte cu alte alegeri dificile sau cu asumarea responsabilității propriilor acțiuni.
Gabor Maté spune că la baza consumului de substanțe se află traumele. Ce alți factori de risc există?
În ciuda războiului deschis declarat consumului de droguri, rezultatele pozitive sunt nesemnificative. Dependenții de droguri există în toate categoriile sociale, incluzând mediile înalte, dar și cele de jos ale societății, încă din vechime. Este interesant că, de la începutul existenței sale, omul a utilizat diverse remedii, ierburi, rădăcini, frunze pentru calmarea diverselor dureri. Omul antic a cunoscut efectele psiho-farmacologice ale opiumului și canabisului, recomandate ca medicamente de Hipocrat și Galenius. Chiar Odiseea lui Homer face aluzie la un drog special „care face să dispară toate grijile, necazurile și proasta-dispoziție“ și care era capabil să-i facă pe oameni să-și uite problemele. În general, cultura noastră face diferența între folosirea corectă sau greșită a anumitor substanțe, comportamente, obiceiuri și se înțelege că abuzul înseamnă utilizarea unui lucru în exces și într-o manieră nepotrivită. Însă în ceea ce privește drogurile, orice utilizare este nepotrivită. În situația asta, „utilizare“ și „abuz“ sunt noțiuni sinonime, pentru că, indiferent de cât de mică ar fi doza, utilizatorii se expun riscului major de a fi „prinși“ în relația cu drogul. Desigur că asta nu înseamnă că orice consumator este dependent, dar orice drog este un pericol pentru sănătate, iar riscurile depind nu doar de tipul de drog, ci și de doza și trăsăturile personalității consumatorului. Așadar, această distincție între droguri „tari“ și „ușoare“ foarte des întâlnită este incorectă: toate drogurile sunt tari, iar din cauza toxicității pentru organism și a dependenței pe care o dau, folosirea lor înseamnă un suicid lent.
Care ar fi o recomandare de carte potrivită pentru a înțelege mecanismul psihologic din spatele consumului de substanțe?
Câteva cărți pe care aș putea să le recomand și care sunt o resursă utilă în procesul schimbării sunt: Addiction – psihologia dependenței și a comportamentului adictiv de Jenny Svanberg; Changing for good de J. O. Prochaska, J. C. Norcross și C.C. DiClemente; Ține-ți copiii aproape. De ce părinții trebuie să conteze mai mult decât anturajul de Gabor Maté, Gordon Neufeld.
Credit foto: ID Therapy Bespoke Treatment Centre
Citește și:
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
