Dacă ești părinte de preadolescent sau de adolescent, știi deja cât de importante și de dificile, în același timp, pot să fie conversațiile părinte-copil. Atunci când vine vorba despre subiecte fierbinți, așa cum sunt pubertatea, intimitatea și sexualitatea, unele discuții vor decurge bine, iar altele vor fi întâmpinate cu o tăcere de mormânt. Pe măsură ce te angajezi în conversații care pot fi profund inconfortabile pentru copilul tău, veți avea atât momente de conectare intensă, cât și de disconfort intens și îți poți reactiva unele dintre propriile dificultăți din perioada adolescenței.
Următoarele sfaturi sunt, în general, de ajutor atunci când discuți cu copilul tău despre pubertate și sex.
Începe devreme. Conversațiile sensibile sunt mai puțin sensibile atunci când au o oarecare vechime în familia voastră. Totuși, nu e niciodată prea târziu să începi. Elevii de gimnaziu găsesc că e mult mai ușor să discute despre activitatea sexuală la modul general, decât de a lor, personală. Imaginile din seriale, filme sau reviste ne oferă oportunitatea uriașă de a deschide subiecte sensibile. Un film cum este Juno, despre o adolescentă care a rămas însărcinată, ne poate oferi o deschidere lină pentru întrebări de tipul: „Cum a decis Juno ce să facă după ce a descoperit că e însărcinată?“ Întrebările „cum“ au întotdeauna o probabilitate mai mare să-și găsească un răspuns decât cele cu „de ce“, care doar îi pun pe copii în defensivă.
Dă-ți seama când copilul tău este cel mai receptiv la discuții. Aproape orice conversație importantă pe care am avut-o cu fiii mei a avut loc seara, aproape de ora culcării. Probabil pentru că toată lumea era relaxată. Nu te năpusti asupra copilului tău după ce vine de la școală sau dacă are vreun test important a doua zi.
℗PUBLICITATE
Fii explicit. Adolescenții sunt destul de confuzi, oricum, în legătură cu ce se întâmplă în corpurile lor, așa că întrebări precum „Ai avut emoții noi?“ sunt neclare (și dătătoare de anxietate) pentru ei. E mult mai bine să fii direct și să spui „Probabil că mai e puțin și o să ai prima menstruație. Hai să ne asigurăm că o să fii pregătită“. Deseori, e mai simplu să te ocupi de sentimente și de emoții după ce ai avut grijă de partea „logistică“.
Nu-i imputa adolescentului tău sentimentele cu care te confrunți. „Probabil că te întrebi când vei ajunge și tu să arăți ca toți ceilalți băieți“. Aceasta este cea mai rapidă modalitate de a închide orice formă de comunicare. Partea cu sentimentele din astfel de discuții trebuie să vină de la copilul tău; altfel, se va simți neînțeles, controlat și chiar judecat.
Fă-l pe copil să știe că ai disponibilitatea de a discuta cu el. „La un moment dat, poate că vei dori să vorbești despre schimbările din corpul tău sau despre sex. Dacă se întâmplă asta, eu sunt aici să te ascult“. Oferă un punct de pornire, dar nu insista dacă nu primești niciun răspuns. Majoritatea copiilor vor cere informații și ghidare atunci când vor fi pregătiți.
Există câteva lucruri inevitabile în viață. Pubertatea este una dintre ele. Încearcă să-ți amintești cum erai tu la pubertate. Zeci de femei mi-au spus de-a lungul anilor „nu înțeleg cum putea mama să mă suporte când aveam treisprezece ani“. Desigur, fiind mame la rândul nostru, acum știm că ne suportau pentru că aveau experiența, înțelepciunea și iubirea necesare pentru a înțelege că ieșirea din crisalidă – schimbarea unui corp cu un altul – este o transformare plină de provocări, bulversantă, dar miraculoasă. Din fericire, mai este și limitată în timp.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
