skip to Main Content
ACE – Un Studiu Despre Care Trebuie Să Afle Toată Lumea

ACE – un studiu despre care trebuie să afle toată lumea

De-a lungul anilor, s-au investit miliarde de dolari în cercetări menite a descoperi tratamente eficiente pentru vindecarea bolilor de mare risc. În multe cazuri, succesul a fost răsunător. În altele, misterul este încă nepătruns.

Tactica de „prevenire a îmbolnăvirii“ a luat amploare, de asemenea, pornindu-se de la principiul simplu că este mult mai ieftin și mai înțelept să previi în loc să tratezi. S-au pornit campanii intense pentru promovarea unui stil de viață sănătos: de la recomandarea privind importanța unor controale medicale anuale, la educație diversificată în ceea ce privește alimentația, importanța mișcării fizice, renunțarea la consumul de alcool, tutun și alte substanțe ce dau dependență sau la deja celebrul sfat „evitați excesul de sare, zahăr și grăsimi“.

Deși nu se poate contesta contribuția majoră a unui stil de viață sănătos la menținerea propriei sănătăți, este înspăimântător când auzi despre situații în care nici măcar asta nu a putut ține la distanță o boală necruțătoare. Despre ce e vorba, atunci? Ce ne poate îmbolnăvi și nu este încă pe lista oficială a factorilor nocivi?

Revoluția științifică s-a declanșat când oamenii au admis că „nu știu răspunsul la cele mai importante întrebări ale lor“ (Yuval Noah Harari), au acceptat conceptul de ignoranță și ideea că lucrurile care se știu astăzi, mâine… s-ar putea dovedi a fi greșite.

Din păcate, însă, acest principiu nu înlesnește de la sine calea către centrul atenției pentru orice descoperire cu mare potențial de schimbare a perspectivei asupra vieții în sine. În vreme ce există la îndemână explicații ce țin de teorii ale conspirației, uneori, pur și simplu, e nevoie să se construiască manual drumul pe care să poată circula descoperirea. Poate fi atât de nouă și de revoluționară, încât omenirea să nu fie încă pregătită să o asimileze instantaneu la momentul apariției.

O astfel de descoperire, făcută utilizând instrumente ale științei, a avut loc cu aproximativ 30 de ani în urmă. Printr-o întâmplare de genul „unde dai și unde crapă“, s-a pornit de la o curiozitate și s-a ajuns la a se descoperi un factor ce crește dramatic riscul pentru 7 din 10 cauze ale mortalității în SUA. Acest factor afectează dezvoltarea creierului, a sistemului imunitar, a sistemului endocrin și chiar transcrierea și citirea ADN-ului. Expunerea foarte mare la acest factor în copilărie triplează riscul de a dezvolta boli cardiace și cancer pulmonar și scade cu 20 de ani speranța de viață.

Sună a descoperire menită să țină ocupată prima pagină a fiecărei publicații și să deschidă fiecare jurnal de știri. Cu toate acestea, abia în ultimii 5 ani, după o muncă susținută a unor diverse grupuri și persoane, s-a deshis calea largă către centrul atenției, descoperirea ajungând a fi un cuvânt-cheie la nivel internațional în domeniul serviciilor sociale, sănătății publice, educației, justiției pentru minori, sănătății mintale, pediatriei, justiției penale și chiar afacerilor. (www.acestoohigh.com)

Descoperirea a fost făcută prin „Studiul privind experiențele adverse din copilărie“, cunoscut sub numele ACE (The Adverse Childhood Experiences) – cel mai mare și mai important studiu de sănătate publică despre care încă nu a aflat toată lumea.

Povestea acestuia a început într-o clinică de obezitate din San Diego, în 1985, când dr. Vincent Felitti (șeful Departamentului de Medicină Preventivă din cadrul Kaiser Permanente, San Diego) și-a propus să afle de ce, în fiecare an din ultimii cinci, mai mult de jumătate dintre pacienții clinicii renunțau la program, în ciuda progreselor majore pe care le înregistrau în reglarea greutății corporale. Clinica era, în principiu, destinată celor care aveau o greutate corporală de 200–250 sau chiar 300 kg. O rată anuală a abandonului de 50%, într-o clinică ce altminteri rula un program eficient, intriga la culme.

Studierea dosarelor celor ce renunțaseră la program a scos la iveală niște curiozități: toți cei care abandonaseră programul și care ajunseseră a cântări 200–300 kg se născuseră cu o greutate normală, se îngrășaseră brusc într-un moment al vieții și apoi se stabilizaseră; apoi, după ce au pierdut din greutate, au recăpătat-o pe toată sau chiar mai multă într-un timp foarte scurt. Misterul ce învăluia situația acestora devenea din ce în ce mai mare.

Dr. Vincent Felitti, hotărât să pătrundă misterul ce punea în pericol succesul clinicii sale, a decis să facă interviuri față în față cu câteva sute dintre cei care se retrăseseră din program, pregătind un set standard de întrebări pentru toată lumea. Habar nu avea ce urma a descoperi. Momentul de cotitură l-a năucit total, mai ales că s-a întâmplat grație unei greșeli… Acel tip de greșeală pe care, dacă nu o faci, nu ai cum să o cotești pe o cale neumblată.

Chestionarul cuprindea întrebări de genul:

• Câte kilograme aveai, când te-ai născut?
• Câte kilograme aveai, când ai început clasa I?
• Câte kilograme aveai, când ai început liceul?
• Câți ani aveai, când ai devenit activ sexual?
• Câți ani aveai, când te-ai căsătorit?

Și în loc să întrebe: „Câți ani aveai, când ai devenit activ sexual?“, a întrebat: „Câte kilograme aveai, când ai devenit activ sexual?“ Pacientul, o femeie, a răspuns: „20 de kilograme“. Pentru că nu înțelesese ceea ce tocmai auzise, intervievatorul a repetat întrebarea, însă tot greșit. Pacienta a dat același răspuns, a izbucnit în lacrimi și a adăugat: „A fost când aveam patru ani, cu tatăl meu“.

Era doar al doilea caz de incest pe care Felitti îl întâlnise până atunci, în cei 23 de ani de practică. Însă la finalul intervievării a 286 de persoane, el a fost șocat să constate că majoritatea pacienților cu obezitate morbidă ai clinicii fuseseră abuzați sexual în copilărie.

Felitti nu ar fi știut ce să facă cu aceste informații, dacă nu ar fi apărut o mărturisire și mai uluitoare. O pacientă ce fusese violată la vârsta de 23 de ani a declarat că, în anul de după atac, s-a îngrășat cu 48 kg – pentru că „oamenii grași sunt ignorați și eu așa trebuie să fiu“.

A fost clipa în care l-a lovit revelația: oamenii obezi pe care îi intervievase Felitti și care aveau chiar și 200 kg peste greutatea normală, nu își priveau greutatea ca pe o problemă; pentru ei mâncarea fusese o soluție, care îi apăra de un pericol mult mai mare și mai iminent decât probabila deteriorare gravă a sănătății. Mâncatul în exces le-a liniștit anxietatea, frica, furia sau depresia, la fel cum funcționează consumul de alcool, tutun sau metamfetamine. A nu mânca însemna pentru ei să lase să le crească anxietatea, depresia și frica la niveluri care erau intolerabile. Eficiența programului de la clinica de obezitate îi „punea în pericol“. Traumele din perioada copilăriei păreau o barieră de netrecut.

Curiozitatea inițială s-a transformat într-o cercetare de 25 de ani: o colaborare între Centrul pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (CDC) și Kaiser Permanente, condusă de Robert Anda și Vincent Felitti. A cuprins 17.421 adulți din rândul populației generale, toți din clasa de mijloc, de vârstă mijlocie, bine educați (colegiu, studii superioare sau mai avansate), cu locuri de muncă și asigurări medicale foarte bune. Toți au fost chestionați privitor la expunerea lor în trecut la evenimente traumatice.

10 experiențe adverse în copilărie au fost luate în calcul în cadrul cercetării:

• Abuz sexual
• Abuz fizic
• Abuz verbal
• Părinte bolnav psihic
• Părinte alcoolic sau dependent de o substanță
• Părinte condamnat la închisoare
• Pierderea unui părinte
• Violență domestică
• Neglijare emoțională
• Neglijare fizică

Pentru fiecare traumă bifată s-a alocat un punct la scorul ACE, apoi s-a corelat scorul obținut cu indicatorii de sănătate. Rezultatele au fost uluitoare:

1. În ciuda selecției elevate a grupului de studiu, a ieșit la iveală că experiențele traumatice din perioada copilăriei sunt incredibil de răspândite: 64% au bifat cel puțin un punct ACE, iar 12% au bifat 4 sau mai multe puncte.

2. Cu cât scorul ACE este mai mare, cu atât crește mai mult predispoziția către boli cronice, boli mintale, dezvoltarea unui comportament violent sau chiar riscul de a deveni victimă a violenței, de a dezvolta probleme financiare, sociale sau emoționale.

Un scor ACE de 4:

• Aproape dublează riscul pentru boli de inimă și cancer
• Crește probabilitatea de a deveni alcoolic cu 700%
• Crește riscul de a dezvolta o depresie cu 460%
• Crește riscul pentru acte de sinucidere cu 1.200%

Studiul ACE este doar începutul unei mișcări revoluționare pentru înțelegerea mai amplă și mai complexă a factorilor ce influențează sănătatea. Lista tipurilor de traumă este mult mai lungă decât cea inclusă în acest studiu, astfel încât oamenii pot avea chiar un scor ACE mai mare de 10. Poate include, de asemenea: rasism, bullying, chelfăneală frecventă, traiul într-un cartier nesigur, schimbarea frecventă a locuinței, experiența de a fi martor al abuzului asupra unui membru al familiei sau al morții lui violente, câteva clipe de spaimă imensă că ai pierdut un părinte, supraviețuirea și recuperarea după un accident sever etc.

Trauma este o prezență invizibilă ce poate prelua controlul asupra vieții și, cu siguranță, nu se încadrează în categoria experiențelor pe care simpla trecere a timpului le poate vindeca. Tăcerea, uitarea, ignorarea experiențelor traumatice trăite duc, mai devreme sau mai târziu, la deterioarea calității vieții.

Vestea bună este că există soluție. Abordările terapeutice ce includ conceptul trauma-informed au acum la dispoziție o diversitate de instrumente. „Singurul lucru necesar azi – și cel mai important – e curajul de a recunoaște problema, de a spune că e reală și că ne privește pe toți.“ (Nadine Burke Harris)

Verificarea scorului ACE personal se poate face aici.

Anca Pavel

Anca Pavel este psiholog și psihoterapeut de familie, consilier pentru dezvoltare personală și facilitator în medii organizaționale. Poate fi găsită online pe jocul-vietii.ro.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Close search
Back To Top
×Close search
Caută