Subiectul utilizării rețelelor sociale de către adolescenți pare o nebuloasă. Apar păreri peste păreri, uneori de la persoane neavizate, iar tot acest context poate bulversa părinții care nu mai știu cum să gestioneze optim situația.
În acest articol, îmi propun să rezum recomandările oferite de experții din cadrul Asociației Americane de Psihologie, care au realizat și un ghid ce poate fi consultat aici.
Însă, înainte de recomandări, ar fi de dorit să ținem cont de câteva aspecte. În primul rând, avem din ce în ce mai multe cercetări științifice care formează un corp solid de cunoștințe legate de costurile și beneficiile rețelelor sociale asupra dezvoltării adolescenților. Au fost derulate studii pe mii de adolescenți care au trecut prin testări standardizate în care aceștia au raportat durata timpului petrecut online și conținutul urmărit, fiindu-le evaluată funcționarea neurologică, psihologică și comportamentală. Sigur că studiile au și limite, majoritatea dintre ele fiind corelaționale (adică nu permit trasarea unor relații de tip cauză-efect), multe nu sunt longitudinale și puține au fost derulate pe populații marginalizate. Cu toate acestea, ne oferă o imagine mai clară asupra modului în care utilizarea social media se asociază cu anumite fenomene psihologice și sociale.
În al doilea rând, utilizarea rețelelor sociale nu e în sine bună sau rea. Efectele depind de multe variabile, de la durată, trăsăturile și caracteristicile psihologice ale fiecărui adolescent, circumstanțele sociale, până la conținutul urmărit. Contează ceea ce văd adolescenții acolo, ce pot face și ce puncte tari și slabe au. Astfel, experiențele online sunt influențate de modul în care își construiesc adolescenții „bula“ respectivă, adică pe cine urmăresc, ce modele își iau și de anumite caracteristici ale rețelelor. Fie că sunt conștienți sau nu, algoritmul le va livra conținutul pe care-l consumă cel mai frecvent și îi va ține prinși într-o eroare de confirmare a propriilor credințe.
℗PUBLICITATE
În al treilea rând, nu toate rezultatele cercetărilor se aplică la fel tuturor adolescenților. Acestea oferă doar o parte din tablou, fiind nevoie să fie puse în relație cu punctele tari și slabe și contextul de viață al adolescentului. Pentru că dezvoltarea adolescentului e treptată și continuă până la aproximativ 25 de ani, recomandările ar trebui adaptate pentru nivelul fiecăruia de maturitate (reglare emoțională, dezvoltare intelectuală, capacitatea de evaluare a riscurilor). În principiu, riscurile sunt mai mari la începutul adolescenței.
Cum pot sprijinii adulții adolescenții din familie astfel încât experiența acestora pe social media să fie una benefică și lipsită de riscuri
- Încurajarea folosirii funcțiilor prin care adolescenții își pot construi rețele de suport sănătoase. În perioade stresante sau de izolare socială, adolescenții pot beneficia de suportul unor persoane cu pasiuni asemănătoare sau care întâmpină dificultăți similare, cum ar fi anumite condiții medicale.
- Oferirea unor explicații privind modul în care sunt stocate datele lor și, mai ales, ce repercusiuni pot avea conținuturile pe care le postează. Între 10-14 ani, este util ca un adult să monitorizeze activitatea online a adolescentului prin discuții și dezbateri. Mai apoi, poate crește autonomia, după ce adolescenții au avut acces la alfabetizare digitală. În toată această ecuație, e important să ne amintim că trebuie respectată și intimitatea lor.
- Impunerea unor limite și purtarea unor conversații constructive pot fi de ajutor, nu judecarea comportamentului înainte de înțelegerea felului în care funcționează creierul adolescentului. În această perioadă, adolescenții resimt acut nevoia de atenție, feedback și validare de la cei de vârsta lor.
- E important să-i educăm cu privire la ce ar trebui să facă atunci când sunt expuși la conținut periculos, care încurajează autovătămarea, consumul de substanțe, dietele restrictive, ortorexia. Conținutul poate fi raportat. Trebuie ținut cont că la adolescenții vulnerabili poate apărea învățarea socială, imitarea.
- Putem învăța adolescenții să recunoască fenomene cum ar fi cyberbullyingul, iar mai apoi să le privească cât de critic pot, astfel încât să experimenteze mai puțin distres. Expunerea la discriminare și cyberbullyingul în mediul online favorizează creșterea nivelului de anxietate și apariția unor simptome depresive, riscurile existând și pentru abuzator și pentru victimă.
- Identificarea elementelor care semnalează uzul problematic. Printre acestea se numără: tendința de a utiliza rețelele sociale și când adolescentul își dorește să se oprească, momentul în care utilizarea rețelelor interferează cu sarcinile zilnice, când adolescenții depun efort să aibă mereu acces, când apare dorința puternică, care nu (mai) poate fi controlată, când adolescenții nu mai merg la evenimente sociale, când ajung să piardă relații semnificative, când au probleme la școală și evită interacțiunile față în față.
- Oferirea de explicații despre distorsionarea imaginii și a informațiilor pe social media. Adolescenții sunt vulnerabili, având tendința să facă comparații nerealiste legate de aspectul lor fizic. Acestea ajung să se asocieze în cazul fetelor (dar nu numai) cu o percepție negativă a propriului corp, cu obiceiuri alimentare nesănătoase, cu simptome depresive. Legat de informații, e nevoie ca adolescenții să fie educați cum să chestioneze conținutul, să înțeleagă dezinformările și să nu generalizeze.
Să reflectăm puțin asupra unei situații ipotetice. Să zicem că sunt un adolescent de 13 ani, care trece prin multe schimbări, care e stângaci social și căruia îi pasă să fie integrat în grupul de egali. Poate am parte și de bullying la școală, acasă mă cert cu părinții, pentru că simt că nu mă înțeleg și mai e și ora aia de matematică la care mă cred incompetent. Ce fac când vreau să evadez? Intru pe rețelele sociale, acolo unde-mi găsesc mai ușor prieteni, cu care (poate) am lucruri în comun, primesc validare și mă simt mai puțin inadecvat. Situația privită din acest unghi cred că permite punerea în aplicare a sugestiilor de mai sus în locul pedepselor.
Iar atunci când încetăm să mai punem semnul egal între adolescență și anumite elemente care sunt mai degrabă specifice adultului (capacitatea de a evalua rațional costurile și beneficiile, de amânare a recompensei, de evaluare a comportamentelor de risc), putem să fim mai deschiși la a oferi explicații, la a înțelege ce nevoi stau în spatele comportamentelor pe care le au adolescenții. E mai mult decât important să facem cu noi înșine literație digitală și apoi să oferim adolescenților instrumentele de care au nevoie ca să navigheze mai facil în mediul online, în loc să așteptăm de la ei să-și dea singuri seama.
Citește și:
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
