Doamne, urăsc atunci când oamenii îmi spun că trebuie să accept lucruri. Și partea cea mai rea este că probabil au dreptate. Urăsc asta. Îi urăsc pe ei. Urăsc totul.
Până în prezent am acceptat, cu părere de rău, faptul că iaurtul meu preferat de mango și fructul pasiunii vine într-un pahar mult mai mic, că toți cârnații vegetarieni au gust de zebre bolnave, că părul meu nu va crește din nou oricât de mult mi-aș dori și că nimeni nu va face vreodată un program de televiziune pentru copiii mai bun decât The Flumps.
Viața e grea și de rahat, și se întâmplă lucruri nasoale. Urăsc asta.
Nu poți controla viața, nici dacă simți anxietate
Am călătorit, acum câțiva ani, în India și Sri Lanka. A fost o călătorie pentru care economisisem și pe care-mi dorisem să o fac încă de la vârsta de șapte ani, când răsfoiam cărțile de călătorie, minunându-mă de plantațiile de ceai și de templele incredibile. Eram, totuși, îngrijorat (surpriză, surpriză), mai ales de ideea că o să fac toxiinfecție alimentară, iar acest lucru îmi va strica vacanța. Luasem cu mine 25 de sticle de dezinfectant pentru mâini cu miros de pepene galben, consumasem tablete de cărbune timp de șase luni, aveam pilule probiotice pentru stomac, un set complet de tacâmuri de călătorie și unul dintre acele paie de băut ce filtrează toate gângăniile acelea dezgustătoare. Dar ce aș face în caz că m-aș îmbolnăvi? Cum m-aș descurca într-o țară străină? Cine ar avea grijă de mine și ar plăti pentru un avion privat care să mă aducă înapoi în Marea Britanie? Am petrecut ore întregi, ba nu, zile, căutând sfaturi pe internet care să mă împiedice să mă îmbolnăvesc.
Dar totul a fost în regulă. Nu m-am îmbolnăvit.
℗PUBLICITATE
Glumesc, normal. M-am îmbolnăvit.
Toxiinfecție alimentară în toată regula de la un restaurant din Jodphur. Cel mai mare coșmar al meu a devenit realitate. Timp de câteva zile, interiorul meu a decis să-și stabilească domiciliul în toaletă. Să nu ne oprim asupra detaliilor. Mi-am dat seama de câteva lucruri în timp ce stăteam în pat la hotelul unde eram cazat, urmărind reluări ale serialelor americane și sorbind apă.
- Se întâmplă, uneori, lucruri neplăcute, indiferent cât de mult ne dorim opusul.
- Anxietatea nu oprește lucrurile nasoale din a se întâmpla.
- Îngrijorarea mea că mă voi îmbolnăvi a durat mai mult decât boala în sine.
- Nu voi mai privi niciodată pâinea naan cu aceiași ochi.
În cea de-a treia zi, m-am ridicat din nou din pat, am continuat drumul spre Varanasi, iar apoi am zburat în Sri Lanka. Mă durea burta, dar supraviețuisem!
Viața nu este perfectă, este doar viață
Anxietatea nu este un scut spațial de antibiotice cu spectru larg, ce poate distruge șansele ca evenimentele rele să ni se întâmple. Ne putem îngrijora și agita, la fel cum am făcut și eu înainte de călătorie, dar tot se pot întâmpla lucruri rele. Nu suntem perfecți; viața nu este perfectă. Este doar viață, e nasoală și, cu cât ne dăm mai repede seama că gândurile noastre anxioase nu contracarează lucrurile groaznice ce ni se întâmplă, cu atât devine mai ușor să ne gestionăm anxietatea și să o reducem.
Extras din cartea Cum să-ți îmblânzești anxietatea.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
