La nivel lingvistic, „imago“ este latinescul cuvântului „imagine“. Noi folosim acest termen încă de la primul nostru grup de formare din 1980, în care studenții au contribuit la denumirea sistemului terapeutic pe care-l dezvoltam și care se concentra pe cum „imaginea“ pe care o dezvoltăm cu toții în copilărie, în timp ce interacționăm cu îngrijitorii noștri, influențează cu cine alegem să avem un parteneriat intim la vârsta adultă. Din moment ce „terapia imaginii“ nu suna atrăgător pentru niciunul dintre noi, am decis să folosim termenul latinesc și să numim noua terapie Terapia Relațională Imago.
Ce înseamnă „perechea imago“?
La nivel clinic, „imago“ este imaginea mixtă a îngrijitorilor noștri. Deși este nevăzut și inconștient, imago este șablonul creat în copilărie, al persoanei de care vom fi atrași ca partener intim la vârsta adultă. Atunci când există o asemănare între constelația amintirilor și caracteristicile unui potențial partener, energia pozitivă generată se numește „iubire romantică“. Numim relația care evoluează din această atracție „pereche imago“.
Aceasta este persoana cu care vom experimenta cele mai profunde suferințe și cele mai profunde transformări. Mai târziu, când energia pozitivă este înlocuită de cea negativă, partenerii experimentează dureri emoționale intense și polarizare, și intră în stadiul al doilea, numit „lupta pentru putere“. Scopul cărții Terapia imago este să înțeleagă acele tipare din toate relațiile intime și să descrie ce poate fi făcut pentru a ajuta cuplurile să se mute dintr-o relație inconștientă într-un alt stadiu, pe care-l numim parteneriatul conștient.
Mai multe despre teoria din spatele terapiei
Ca sistem intelectual, teoria imago este o nouă modalitate de a ne gândi la „relație“ în sine și propune ideea că a fi într-o relație este realitatea noastră primară. Sau, cu alte cuvinte, nu există „a fi“ în afara relației. Nu suntem doar creaturi relaționale, care posedă interese și nevoi relaționale, ci suntem relațiile noastre; suntem „relaționare“. Este în natura noastră.
Această perspectivă diferențiază teoria imago de alte sisteme psihologice și terapeutice care poziționează „sinele“, cu caracteristicile lui relaționale, ca realitate primară. După cum apare în cartea Terapia imago, „sinele“, care a fost constructul fundamental al psihologiei și terapiei vestice, a fost modelat după atomul separat și neschimbabil din fizică. Complementar ideii sinelui separat, sinele din relație, ca realitate primară, își are rădăcinile în cosmologia cuantică ce explică felul în care funcționează universul, și în câmpul teoriei cuantice, care postulează „realitatea“ drept „câmp de energie-informație-conștiință“, în care fiecare „lucru“ este interconectat și conectează.
℗PUBLICITATE
Noi considerăm că faptul de a ne uita la lume și la noi înșine prin lentila cuantică are implicații profunde pentru revizuirea percepției asupra propriei persoane și asupra felului în care interacționăm cu ceilalți și ne oferă și un proces prin care s-o facem – afectând la un nivel profund felul în care profesioniștii din domeniul sănătății mintale își concep și își desfășoară activitatea.
Imago și educația relațională
În vreme ce scopul cărții Terapia imago este exprimat operațional prin terapia de cuplu, prin predarea educației relațiilor și prin lansarea unei mișcări sociale, imago ca sistem intelectual bazat pe fizica cuantică are implicații asupra tuturor relațiilor. Procesele din lumea micro a cuplului sunt operative în lumea macro a societății și culturii, ceea ce înseamnă că acele procese care se întâmplă în mod clinic în cupluri afectează cultura, iar procesele care se întâmplă în cultură afectează cuplul.
Extras din cartea Terapia imago.
Citește și:
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
