Ce au în comun fluturii și relațiile bune? Atât fluturii, cât și relațiile pot fi pline de culoare sau pot avea o viață scurtă – e adevărat. Însă acum avem în vedere ceva legat mai mult de dezvoltare. Atât fluturii, cât și relațiile trec prin diferite etape de creștere. Un fluture trebuie să treacă prin patru etape distincte: gogoașă, omidă, crisalidă și, în cele din urmă, adultul zburător, frumos colorat, pe care îl recunoaștem cu toții. Fiecare dintre aceste etape este diferită de celelalte și este absolut necesară pentru cele care urmează. O bună relație are tot patru etape: atracție, poveste de iubire, luptă pentru putere și iubire matură. Ca și cu fluturii, fiecare dintre aceste etape este unică față de celelalte și este necesară, în același timp, pentru etapele care urmează. Fluturii nu prind viață dacă nu trec prin etapele anterioare, iar iubirea matură nu prinde viață dacă relația nu evoluează, trecând prin atracție, poveste de iubire și luptă pentru putere.
Probabil că fluturilor le este mai ușor decât oamenilor să parcurgă etapele lor de creștere pentru că, pentru transformarea lor, nu este necesară voința. Fluturii nu trebuie să învețe abilități și să practice obiceiuri bune pentru a‐și asigura o dezvoltare corespunzătoare. Ei știu automat ce să facă. În schimb, partenerii în iubire trebuie să conlucreze pentru a‐și asigura creșterea. Ei trebuie să devină conștienți, să‐și seteze țeluri și să facă alegeri bune, dacă vor ca relația lor să progreseze spre următorul nivel.
Etapa 1: Atracția
Unul dintre cele mai importante principii ale terapiei relaționale imago constă în faptul că alegerea partenerilor noștri pereche este ghidată de factori inconștienți, aceiași pentru toți. Ceea ce simțim ca fiind atracție întâmplătoare este, de fapt, mai calculată de‐atât, chiar dacă aproape niciodată nu suntem conștienți de acest „calcul“. Inconștientul ne conduce la o compatibilitate imago – o persoană care ne oferă cea mai mare oportunitate de a ne vindeca rănile copilăriei.
Potrivit unei vechi zicale chinezești, cea mai mare oportunitate aduce cu ea și cel mai mare pericol și cea mai mare provocare. La fel este cu alegerea unui partener. Persoana de care suntem cel mai mult atrași va avea în comun, cel mai probabil, trăsături sau caracteristici semnificative cu părintele care a fost sursa celor mai multe răni în copilărie. Dacă urmăm atracția mai departe spre o relație asumată și angajată, vom avea același tip de neînțelegere pe care am avut‐o cu părintele problematic. În mod evident, nu ne punem în această situație supărătoare înadins. Nu ne propunem intenționat să repetăm nefericirea din copilărie.
Inconștient, însă, alegem dinamicile psihologice care ne sunt cele mai cunoscute din tinerețe.
Ceea ce diferă acum este că nu mai suntem copii. Suntem adulți și avem mai multe resurse personale și o mai bună ocazie de a lua atitudine decât am avut înainte. Dacă reușim să rezolvăm aceste probleme cu partenerul, atunci vom avea o dublă recompensă. Vom avea o relație fericită și ne vom vindeca rănile copilăriei, în cursul acestui proces. Învățarea și creșterea pe care trebuie să le realizăm ca să trăim în armonie cu partenerul sunt exact învățarea și creșterea necesare pentru repararea rănilor din trecut. Asta înțelegem atunci când spunem că scopul relațiilor de iubire este acela de a vindeca rănile copilăriei.
Etapa 2: Îndrăgostirea romantică
Dacă totul merge bine într‐o relație romantică, de obicei atracția se transformă în poveste de iubire. Aceasta este etapa despre care auzim cel mai mult. În această etapă, iubiții trăiesc într‐o stare deosebită de conștientizare destul de selectivă. Tot ce are legătură cu cel (cea) iubit(ă) este intensificat și colorizat, în vreme ce tot ce are legătură cu școala, familia, munca, sportul și așa mai departe se estompează, devin doar niște umbre gri. Iubirea romantică este o experiență psihologică și spirituală, dar să fii îndrăgostit înseamnă să înțelegi că suntem și produse ale biologiei noastre.
S‐au scris multe, atât în ficțiune, cât și în non‐ficțiune, despre îndrăgostire și despre chimia îndrăgostirii. Însă indiferent dacă ai avut vreun interes sau nu să afli detaliile acestei etape, important este, în această etapă idilică, faptul că este intensă și efemeră. Privirile ochi în ochi, obsesiile legate de celălalt, visarea cu ochii deschiși și dorința fizică se vor transforma în timp în altceva. În ce anume se schimbă în final depinde de voi amândoi, însă ca etapă următoare, această a doua etapă se schimbă într‐o luptă de putere.
În cultura noastră, noi venerăm și idealizăm iubirea, însă, așa cum vom afla, măsura în care suntem duși de val de iubirea romantică reprezintă gradul în care continuăm să fim răniți. Este măsura în care încercăm să umplem vidul din propria noastră ființă cu ființa celui pe care îl „iubim“. Dacă încercăm să punem stăpânire pe esența iubitului/iubitei noastre și să ne‐o însușim ca să ne umplem propriul vid, ne asigurăm că relația noastră nu va crește și nu va deveni iubirea matură care se construiește și se fundamentează pe individualizare.
℗PUBLICITATE
Etapa 3: Lupta pentru putere
Această etapă este cea mai puțin distractivă, însă cea mai fertilă. Când tu și partenerul tău sunteți împreună de ceva vreme – să spunem, de doi sau trei ani – și s‐a mai dus puțin din magia de la început, partenerul începe să te enerveze. Lucruri pe care nu le observaseși mai înainte încep să îți sară tot mai tare în ochi. Încă ești îndrăgostit(ă), însă călătoria idilică gratuită a luat sfârșit. Trebuie să ieși și să pășești tu însuți (însăți), iar uneori, terenul este plin de grohotiș. Ai devenit conștient(ă) că nu ești mereu în armonie cu partenerul (partenera), iar această conștientizare te supără.
Acum încep să apară consecințele faptului că ți‐ai ales un partener care are aceleași caracteristici ca ale părintelui cu care ai întâmpinat cele mai multe dificultăți. Nu ți‐au fost împlinite unele dintre nevoile de bază prima oară, așa că încerci să rezolvi această problemă acum. Însă partenerul tău nu este un colaborator binevoitor în această inițiativă. De fapt, l‐ai ales (ai ales‐o), în parte, pentru că el (ea) a recreat aceleași dificultăți pe care le‐ai avut în copilărie.
Etapa 4: Iubirea matură
Iubirea matură reprezintă recompensa de performanță a relațiilor de iubire angajată. În etapa de iubire matură, relația continuă să înflorească datorită noilor procese și interacțiuni create ca să vină în întâmpinarea cerințelor luptei pentru putere. Partenerii au învățat să echilibreze cerințele de apropiere și separare, să creeze o viață sexuală satisfăcătoare pentru amândoi, să rezolve eficient probleme împreună și cum să vorbească și să se asculte unul pe celălalt, astfel încât punctele de vedere divergente să fie înțelese și onorate. În plus, au folosit aceste noi modalități de interacțiune ca să învețe mai multe unul despre celălalt, în special unde au fost răniți fiecare și au nevoie de ajutor pentru vindecare. Iar, în cele din urmă, amândoi partenerii știu cum să își dăruiască unul altuia iubire și cum să primească iubirea ce li se dăruiește.
Vedeți, așadar, cât de crucială este lupta de putere în stimularea cuplurilor să facă ceea ce trebuie pentru a ajunge în etapa de iubire matură. Însă și povestea de iubire, dar și atracția împrumută acestei etape a relației ceva din elementele lor importante.
În etapa de iubire matură, partenerii au învățat sau reînvățat cum să‐și impregneze relația cu daruri, complimente, apreciere, surprize și recompense. Ei și‐au infuzat din nou relația cu romantism. Abia așteaptă să‐și facă unul altuia daruri și le primesc cu grație unul de la celălalt. Se simt revigorați de atracția pe care încă o simt unul față de celălalt și au învățat că, în iubirea matură, atracția se bazează pe a avea un trecut comun și un prezent în desfășurare, de asemenea, împărtășit.
Un ghid pas cu pas pentru realizarea lucrurilor pe care tocmai le‐am menționat, precum și un portret mai complet al relației mature, conștiente, formează substanța părții a II‐a cărții Acceptă iubirea.
Extras din cartea Acceptă iubirea.
Citește și:
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
