Un truism simplu spune că tehnologia joacă în secolul XXI un rol crucial în viața noastră, cu impact direct, încă de la cele mai fragede vârste. Astfel, generațiile ce vin din urmă sunt foarte obișnuite cu tot ce înseamnă gadget-uri. Dacă, pe de-o parte, adulții din preajma lor apreciază că mânuirea cu dexteritate impecabilă ar fi un semn de inteligență nativă, pe termen lung, expunerea la tot ce presupune tehnologie folosită în exces, duce la anxietate și depresie.
Nu îmi pot însuși aceste concluzii − asta spun cercetătorii, ce apreciază că o expunere îndelungată la rețele sociale dăunează grav sănătății. Din dorința de a avea câteva clipe de liniște, părinții aleg (de multe ori, cu inima strânsă) să facă pact cu mediul cyber și să-i lase pe cei mici în compania acestuia, fără a conștientiza adevăratele consecințe ale timpului prelungit petrecut pe diverse dispozitive.
Ceea ce ei pierd din vedere este faptul că repercusiunile adicției de online se regăsesc, adeseori, în perioada adolescenței (ori în cea a preadolescenței), explicația fiind tocmai inexistența unor limite temporale trasate clar.
De ce ne deprimă social media
Apariția platformei de socializare Facebook ne-a ajutat să ne regăsim cunoștințe vechi și să păstrăm legătura cu cei dragi, indiferent de distanța care ne separă. Dată fiind și gratuitatea serviciului, tot mai mulți semeni au început să se folosească de platformă, fără să ia în calcul și perioada pierdută zilnic pe ecrane.
Printr-o relație de reciprocitate, amplitudinea constantă a rețelelor sociale a făcut ca anul 2011 să fie cel în care termenul de „depresie Facebook“ să apară pentru prima oară în cadrul Academiei Americane de Pediatrie. Pentru mai multe informații despre mecanismele depresiei, vă recomand cartea Cum să bagi depresia în depresie, un material destinat adulților.
Potrivit site-ului psychologytoday.com, opt ani mai târziu, o cercetare publicată în Lancet Child & Adolescent Health, efectuată timp de trei ani pe un eșantion reprezentativ de 10.000 adolescenți britanici, arăta că există o legătură directă între utilizarea crescută a rețelelor sociale și decompensarea sănătății mintale. Mai exact, accesul nelimitat la Internet și multele ore petrecute pe telefoane aduc, în contrapartidă, interacțiuni sociale limitate, dar și un somn necalitativ (care se degradează, în timp, ajungând, fără echivoc, la insomnii).
De multe ori, adulții îngrijitori apreciază că poate sunt prea drastici cu copiii lor și ar merita să fie mai relaxați în privința expunerii acestora din urmă la ecrane, obicei ce devine un exercițiu cotidian, cu un preț mult prea scump pentru viitorul celor mici. Autocontrolul este inexistent în rândul minorilor, de aceea, se pune un mare accent pe capacitatea adultului de a gestiona acest aspect devenit extrem de important și de definitoriu (întrucât cu cât copiii petrec mai mult timp în online, cu atât își face apariția și presiunea asupra lor, de a fi constant disponibili).
Ce frici au copiii zilelor noastre
O altă presiune impusă de către mediul online o reprezintă viteza de reacție a copiilor și a adolescenților, aceasta fiind una extrem de rapidă, deci, un factor decisiv în dinamica relațională cu alți semeni de vârste apropiate. Specialiștii în domeniu o numesc FOMO (Fear of Missing Out – Teama de a nu rata ceva). Astfel, cu cât suntem mai vigilenți, putem să ne bucurăm de alte „beneficii“, precum statutul, atenția cuvenită etc. Îngrijorarea apare atunci când cei mici ajung să nu se mai dezlipească de dispozitive, nici măcar atunci când dorm, fiind asaltați de multitudinea de notificări, fapt ce le modifică odihna nocturnă.
Mergând mai în amănuntul acestui termen, care descrie generația actuală de tineri adolescenți, am invitat-o pe psihologa Alina Uricec, de la Pagina de Psihologie, să ne spună perspectiva sa cu privire la subiect: „FOMO (fear of missing out) este definită ca «un sentiment atotcuprinzător de neliniște, cum că pierzi ceea ce fac colegii, prietenii tăi, în cunoștință de cauză sau în posesia a mai mult sau ceva mai bun decât tine». Din punct de vedere evoluționist, supraviețuirea noastră ca specie a depins de apartenența la grup. Deși în acest moment acest lucru nu mai e valabil, suntem în continuare foarte sensibili la ce fac și ce gândesc ceilalți și la cum se raportează la noi. Și dacă în trecut grupurile existau doar în formă fizică, acum interacționăm foarte mult în formă virtuală (Facebook, Instagram, Tweeter, Twitch etc), ceea ce înseamnă că experiențele celorlalți ajung mai ușor la noi. Adolescenții sunt, cu precădere, vulnerabili, din acest punct de vedere, deoarece, la această vârstă, nevoia de dezvoltare este de a relaționa și de a fi acceptat de grupul de egali, în timp ce identitatea și personalitatea lor nu sunt, încă, pe deplin formate.“
Surprinzător sau nu, genul joacă un rol important în această ecuație: potrivit unui studiu realizat în 2014, pe un eșantion de 11.000 copii cu vârsta de paisprezece ani, 40% dintre fete petrec zilnic trei ore în mediul online, pe când 20% dintre băieți urmează același exemplu. Cercetătorii estimează că depășirea pragului de trei ore pe zi în mediile sociale lasă urme adânci în ceea ce privește sănătatea mintală a copiilor și a adolescenților, studiile demonstrând că fetele sunt cele ce irosesc peste cinci ore în cadrul rețelelor sociale, în procent de 40%, în timp ce acest record este atins de băieți, în procent de 15%.
℗PUBLICITATE
O explicație pertinentă este însăși atenția exacerbată asupra aspectului fizic, precum și asupra presiunii sociale ce este pusă, informal, asupra fetelor. Într-o lume în care exteriorul este glorificat, în defavoarea stării sufletești și a nivelului intelectual, este de înțeles de ce lăsăm ca aspectul corpului nostru să definească cine suntem, uman. Ubicuitatea termenului skinny și egalitatea acestuia cu stima de sine determină normele societății să devină standarde ce trebuie atinse, dacă aspirăm, la rândul nostru, la o acceptare în rândul semenilor noștri.
Aceste percepții eronate ajung să ne preschimbe echilibrul psihologic, ajungând ca, dintr-odată, să nu ne mai simțim bine în propria piele. Extrapolând, este ușor de sintetizat de ce o tânără ajunge să se simtă inferioară celorlalte, cu atât mai mult cu cât bullying-ul reprezintă o altă realitate palpabilă, omniprezentă în mediul online, ori offline.
Copiii noștri au nevoie să-i susținem
Rolul adultului este acela de a crea un mediu propice de dezvoltare în cadrul familial, tocmai de aceea se recomandă o atenție sporită celor mici, cu un accent asupra timpului acordat mediului online.
Psihologul clinician Alina Uricec menționează: „Modul în care adolescenții interacționează și se raportează la social media depinde în foarte mare măsură de educația anterioară în ceea ce privește expunerea la acest tip de interacțiune, de modelele oferite în familie și de cum eu, ca părinte, am reușit până în acel moment să dezvolt și să susțin stima de sine a copilului.“ Un prim semn de îngrijorare îl poate constitui apropierea prelungită de tot ce înseamnă tehnologie, în detrimentul interacțiunii fizice, studiului sau somnului.
Trăim vremuri noi, în care gaming-ul a câștigat o mare amploare, fapt ce-i determină pe pasionați să se concentreze exclusiv în acest sens, fără să mai fie prezenți în viețile lor. Astfel, toți acești stimulii externi nu fac altceva decât să îngreuneze rolul adulților din preajmă, care ar fi sănătos să poată contoriza timpul petrecut în fața monitoarelor: maximum două-trei ore zilnic, conform recomandărilor specialiștilor.
O opțiune la îndemână ar fi instalarea acelor aplicații ce monitorizează activitatea copiilor pe diverse dispozitive, însă, este bine de știut că o intruziune în viața copiilor poate fi total nejustificată, cu excepția celei în care considerăm că siguranța minorului este în pericol. Important este nu să ne transformăm în arbitri pentru copiii noștri, ci să-i putem apropia, pentru a le înțelege trăirile și nevoile. Este sănătos să putem să-i ghidăm să-și creioneze o personalitate în viața reală, care poate fi total opusă celei din online.
Totodată, este firesc să nu le excludem părerile, ci să-i facem să înțeleagă faptul că mediul online nu înseamnă realitatea, de facto, ci crâmpeie de viață transpuse cu scopul de a crea bună dispoziție, de recreere și de conectare.
Dincolo de comunicarea activă, constantă, pe care ar fi de dorit să o avem cu copiii noștri, este important să nu uităm că rolul nostru în viețile lor este unul definitoriu; drept urmare, crearea unor momente împreună, a unor activități offline (precum excursii, cooking, shopping, activități sportive, educaționale etc) sunt cruciale. Crearea unor rutine săptămânale poate da naștere unor contexte offline ce pot acapara mult mai mult timp, în detrimentul expunerii online. Pe scurt, părinții sau adulții îngrijitori sunt un exemplu pentru cei mici, care ajung, printr-un mimetism perfect, să le copieze comportamentele. De aceea, se recomandă ca atunci când părinții doresc să îi dezvețe pe cei mici de mediul cyber, să stea ei înșiși cât mai departe de ecranele aparatelor.
Intimitatea este un alt subiect tabu, drept urmare, este imperios necesar să le oferim spațiu copiilor și adolescenților din preajma noastră și, în egală măsură, încredere și relații de siguranță. Nu spune nimeni că este un exercițiu cotidian facil de pus în practică, dar nici dramatic; drept urmare, așa cum avem grijă de sănătatea fizică a copiilor noștri, la fel, merită să o luăm în calcul și pe cea emoțională, care este destul de fragilă în perioada pubertății. Totodată, dacă simțim că lucrurile ne copleșesc, să ne reamintim că putem apela la ajutorul unui specialist, care ne va ghida pașii și acțiunile cu bunătate și înțelegere.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
