Dezvoltarea personală este într-o continuă creștere, însă are și o reputație din ce în ce mai întunecată. Chiar și eu, până la începutul verii, eram destul de reticentă în privința ei, din mai multe motive: din cauza nivelului uriaș de impostură; credeam că dezvoltarea personală este doar despre a citi cărți și atât; consideram că dezvoltarea personală înseamnă să mergi la seminare; din cauza oamenilor care utilizează informațiile din cărți în mod greșit și cărora le lipsește știința și arta a ceea ce numim dezvoltare personală sau autocunoaștere.
Cititul nu e suficient
Cititul s-ar putea să nu fie suficient pentru o dezvoltare personală profundă. De ce spun asta? Pentru că dezvoltarea personală reprezintă o serie de activități și acțiuni menite să te ajute să te cunoști mai bine și să explorezi cunoașterea de sine în mai multe aspecte ale vieții tale. Iată, deci, primul motiv pentru care doar cititul nu m-a ajutat să mă dezvolt personal, sau nu integral. Totuși, cititul m-a ajutat să văd că există și alte modalități de a face lucrurile și că există oameni care simt la fel ca mine. Și, la fel de important, că există oameni care simt diferit, se simt mai bine și pot ajunge și eu acolo.
Ceea ce mă duce la cel de-al doilea motiv: pentru că nu mă cunoșteam suficient de bine, aceste cărți aveau un impact foarte mare asupra mea și multe dintre ele practică un discurs de tipul: „Ia-ți viața în mâini!“; „Doar tu poți schimba asta“; „Totul stă în puterea ta“; „Tu ești responsabil pentru viața ta“ − lucruri care mă hiper-responsabilizau până la nivel de culpabilitate. Informațiile sunt adevărate, însă, aș fi avut nevoie de sprijin uman și de o normalizare a faptului că nu totul este în controlul nostru, că mai există și alți factori exteriori, care influențează modul în care acționăm.
Când mă simțeam vinovată și hiper-responsabilizată intram într-un blocaj și nu mai acționam. Fără să aplicăm lucrurile pe care le citim este foarte greu să ne dezvoltăm și să schimbăm ceva, un obicei, un comportament etc. Motiv pentru care nu vedeam rezultate. Judson Brewer, medicul și profesorul care a scris cartea Îmblânzirea anxietății, spune că pentru a schimba un obicei nu este suficientă doar repetiția, este important să ne concentrăm pe rezultat (pe recompensă, dacă vreți). Dar eu nu aveam parte de vreun rezultat sau de vreo recompensă, sau, cel puțin, nu unele pozitive. În schimb, „beneficiul“ pe care îl obțineam era să nu simt disconfortul unei schimbări și să nu eșuez. Nu poți eșua dacă nu încerci, nu?
Sunt o persoană care trăiește foarte mult în minte și, atunci când am început să citesc, aveam obiceiul de a mă deconecta de la emoții atunci când erau copleșitoare. Cititul ne deschide mintea: îmi hrănea mult partea rațională, însă pentru a putea integra ceea ce citim e necesar ca informația să ajungă și la nivel emoțional. Iar aici este nevoie și de alte instrumente de conectare cu propriul corp, pentru ca informația să nu se oprească doar la unda sa cognitivă.
℗PUBLICITATE
Ați auzit de sindromul studentului la medicină? Ei bine, sindromul studentului la medicină este o constelație de simptome psihice care afectează starea de spirit și comportamentul studenților la medicină, mai ales în primul an de studiu. Când am descoperit cărțile de dezvoltare personală le sorbeam, dar aveam tendința să îmi pun și diagnostic. Acesta este unul dintre cele mai importante motive pentru care avem nevoie de ghidaj într-un astfel de proces, din punctul meu de vedere. Pentru că e imposibil ca autorul să te cunoască și să scrie o carte pentru tine.
Ce mi se potrivește
Care este cea mai potrivită formă de dezvoltare personală pentru mine? La începutul verii m-am înscris la un astfel de curs, pentru psihologi − este un curs obligatoriu atunci când vrei să devii psihoterapeut. S-a dovedit a fi, de fapt, un fel de terapie de grup, care îmi aduce input-uri noi în fiecare zi, asta, deși sunt implicată într-un proces terapeutic de ceva ani. Motivul principal nu este numai faptul că am parte de ghidaj, ci ține și de faptul că am șansa să mă oglindesc în ceilalți și că primesc sprijin și din partea lor.
În esență, fiecare curs de dezvoltare personală sau de autocunoaștere are o altă programă, iar recomandarea mea este să alegeți mereu ce vi se potrivește. Dar cel mai important, alegeți foarte bine persoana alături de care intenționați să parcurgeți acest drum. Internetul ne oferă posibilitatea de a afla tot ce dorim despre cei ce conduc astfel de grupuri de dezvoltare personală, care este background-ul lor profesional și ce anume îi recomandă să conducă o astfel de activitate. Cred că acestea sunt niște întrebări foarte importante atunci când alegeți să faceți orice demers în acest sens.
PS: Citesc în continuare cărți de dezvoltare personală, dar sunt mult mai benefice pentru mine după ce am intrat într-un proces terapeutic. Le aleg foarte bine (căutând informații despre cei care le scriu) și mă îndrept numai spre cărți scrise de oameni avizați. Și folosesc bunul simț atunci când le citesc: înțeleg că nu tot ce e scris mi se aplică și mie, în mod particular. Spor la lectură și la citit vă doresc!
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
