În fiecare zi de miercuri, avem pe Pagina de Psihologie, câte un interviu (im)perfect, (in)discret și (in)vulnerabil cu oameni care îndrăznesc să ne vorbească despre ei înșiși într-o altă lumină.
Oameni care renunță la filtrele psihologice și la photoshopul sufletesc, îndrăznind să se arate pentru câteva secunde fără nicio armură – doar cu o tentă de umor și o porție sănătoasă de sinceritate.
Invitatul din această săptămână, a seriei de interviuri #Ce Nu Vreau Să Știe Lumea Despre Mine, este Diana Stănculeanu. Diana este psihoterapeut și expert național în sănătate mintală. Colaborează cu mai multe ONG-uri naționale pe strategii de promovare și intervenție în psihologia și psihoterapia familiei. Este formator al Asociației Multiculturale de Psihologie și Psihoterapie și autor al platformei paginadepsihologie.ro.
Tipologia de tulburare de sănătate mintală cu care îți este cel mai ușor să te identifici?
Tulburările de anxietate și depresia. Despre primele pot spune că le cunosc îndeaproape, anxietatea îmi este bună prietenă și, deși nu întrunesc numeric criteriile clinice de diagnostic pentru niciuna dintre tulburări, m-au vizitat și mă vizitează pe rând, anxietatea de separare, cea socială, mai multe categorii de fobii și atacul de panică.
Cât despre depresie, nici notele acesteia nu îmi sunt străine, din fericire însă de mult clasate într-un capitol vechi și încheiat de viață.
Ți s-a întâmplat vreodată să te plictisească atât de tare o ședință de terapie încât să ți se închidă ochii?
Am simțit că mi se închid ochii de mai multe ori pe parcursul unor ședințe, dar nu de plictis (din fericire, natura umană are un potențial infinit de a-mi ține curiozitatea trează), ci mai degrabă de oboseală.
Care este acel comportament pueril pe care-l manifești și pentru care mintea adesea te ceartă?
Îmbufnarea. Mi se mai întâmplă, în situații dificile de familie, să mă îmbufnez ca un preșcolar și să aștept să fiu consolată și alintată cu pupici și îmbrățișări.
Știm că ai mai mulți nepoți și că ești o mătușă cu adevărat implicată; dar care este acel comportament al nepoților tăi care te poate scoate din sărite?
Aici va trebui să vă dezamăgesc – nimic din ceea ce fac nepoții mei iubiți nu m-a scos până acum din sărite (poate că dacă am petrece și mai mult timp împreună aș descoperi și asta despre mine), însă am o limită în ceea ce privește îngrijirea lor – scutecele cu nr. 2. Duc orice, de la muci la vomă și mâncare mestecată și scuipată, dar un scutec cu kklică… pffui… m-au părăsit cuvintele.
℗PUBLICITATE
Despre care dintre următoarele subiecte ți-ar fi mai greu să vorbești la o conferință gen #EpicTalk: politică sau religie?
Politică.
Pe 26 octombrie, vei urca pe scena #EpicTalk pentru a vorbi despre relațiile dintre frați; care este cel mai neprietenos comportament manifestat față de fratele tău în copilărie?
Au fost câțiva ani în istoria noastră de fratrie în care ne-am altoit zilnic, parte în parte. În secret, departe de ochii vigilenți ai părinților noștri. Pentru o perioadă și mai lungă de timp, recunosc că mi-a plăcut să îl chinui pe fratele meu; îl rugam să facă diverse lucruri mici pentru mine, de exemplu să îmi aducă un pahar cu apă, iar apoi îi spuneam că nici măcar asta nu poate să facă bine (îl aducea fie prea plin, sau cu prea puțină apă, sau la o temperatură nepotrivită etc.). Începând cu adolescența noastră însă, am făcut pace, iar acum, la jumătatea vieții noastre, pot spune cu toată sinceritatea, că fratele meu este cel mai vechi și bun prieten al meu.
Care a fost cea mai recentă minciună pe care ai fost „nevoită“ să o spui?
Că nu mi-e foame, pentru a refuza politicos o mâncare care nu îmi plăcea. Se știe despre mine însă că sunt o mare „sclifosită“.
Care este relația ta cu hainele?
Lungă și trainică. Îmi plac hainele, am mai multe decât reușesc să port, cumpăr cu regularitate, am învățat să donez cu (aproape) aceeași regularitate. Adevărul trist este însă că nu ai niciodată suficiente perechi de blugi, suficiente fuste plisate, cămăși albe și tricouri în dungi.
Partea corpului pe care-ți vine cel mai greu să o iubești?
Șoldurile – cam late pentru gustul meu. Coloana – cam strâmbă pentru o iubitoare de sport. Sânii – cam mici, dar sunt mulțumită că reușesc să sfideze cu grație vârsta și gravitația. Acesta a fost un exercițiu de răsfăț. În realitate, sunt recunoscătoare pentru corpul meu care încă nu mă lasă la greu și pe care îl onorez cu hrană cumpătată, apă multă, sport regulat, loțiuni hidrante și haine din materiale organice.
Obișnuiești să spui rugăciuni sau să meditezi?
Zbor mult și fiecare decolare și aterizare sunt însoțite de rugăciune. Am aplicația Headspace descărcată în telefon și o folosesc de 3-4 ori pe săptămână, pentru episoade scurte de meditație. Sunt mindfull by nature iar respirația abdominală este, ca pentru orice anxios ce se respectă, tehnica de reglare fiziologică cea mai folosită.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
