Frica de boală este una dintre cele mai intense frici trăite de oameni. Ea își are rădăcinile bine ancorate în copilărie și își poate face simțit efectul pe tot parcursul vieții, având un puternic impact asupra calității vieții de zi cu zi.
Psihologia cognitiv-comportamentală ne spune că, atunci când vrem să scăpăm de ceva pentru care simțim mai mult decât frică (adică atunci când aceasta s-a transformat în fobie sau obsesie), soluția este să înfruntăm acel ceva, prin expunere progresivă. Vrem sau nu să credem, frica de boală este, de fapt, o manifestare a fricii de moarte – spun unele teorii din psihologie.
Așa că, de cele mai multe ori, alegem să amânăm vizita la medic sau analizele medicale anuale, într-o încercare de a întârzia acceptarea realității. Tot ce facem prin acest comportament este să ne amăgim că astfel frica se estompează, îmbărbătându-ne singuri și spunându-ne că, atâta timp cât nu avem simptome vizibile, suntem bine.
Realitatea ne arată, însă, că afecțiunile neoplazice, spre exemplu, atât de des întâlnite în ultima perioadă (și cu o prevalență crescută în rândul populației tinere), au o simptomatologie reală abia când sunt deja în stadii avansate, pentru care șansele de supraviețuire sunt mai puțin optimiste.
Desigur, cultura drobului de sare este specifică societății noastre, dar iată că, bagatelizând eventualele probleme pe care le-am putea descoperi, nu facem altceva decât să ne riscăm sănătatea și chiar viața.
Ipohondria: mit sau realitate?
Se întâmplă ca unii dintre noi să avem un fond anxios care, cu timpul, netratat, se transformă într-o tulburare de anxietate, adică o preocupare continuă de a nu a avea, în prezent sau în viitor, o boală gravă, chiar dacă simptomatologia lipsește cu desăvârșire.
În acest caz, oamenii se pot încadra în două categorii:
- cei care merg, în mod obsesiv, la medic, care-și fac nenumărate analize și controale medicale, își verifică tensiunea arterială, pulsul și temperatura, se autopalpează;
- cei care evită întâlnirea cu medicul sau care cred în teorii conspiraționiste în privința analizelor de laborator, ceea ce duce la o augmentare a temerii de bază.
Profilaxia, un instrument la îndemâna oricui
Este evident că românii nu au încredere suficientă în sistemul medical de stat, dovadă fiind atât nemulțumirile exprimate în mediul online, cât mai ales cele din offline, din spitale ori din cabinetele medicale. Accesul la tratamente este uneori sinuos și include un întreg „arsenal“ birocratic, ceea ce descurajează populația să mai apeleze la sistemul sanitar de stat. Drept urmare, mulți dintre noi ajungem în cabinetul medicului atunci când problemele nu mai suportă amânare și, de cele mai multe ori, o facem în mediul privat.
De aici și locurile fruntașe pe care le ocupăm în clasamentele europene, atunci când vorbim despre incidența anumitor afecțiuni, care ar fi putea fi prevenite, dacă ar fi diagnosticate la timp. Din păcate, problema este, dincolo de lipsa unor resurse financiare, și lipsa educației. Nu suntem obișnuiți să aflăm că suntem bine, nu știm ce beneficii putem avea apelând la serviciile de sănătate și, drept urmare, nu ne controlăm. În acest sens, ne lipsește educația, iar statisticile vorbesc de la sine: populația este îmbătrânită, starea de sănătate este precară, iar prevenția este un termen nu foarte aplicabil în societatea noastră.
Cum determinăm un ipohondru să meargă la medic și să afle că e bine?
De obicei, în cazul apariției primelor simptome, începe o căutare care, de obicei, se sfârșește printr-o vizită la medic. În ziua de astăzi, mulți se îndreaptă către auto-diagnosticarea pe internet, pe site-uri sau forum-uri (iar mai nou, cu ajutorul ChatGPT), așteptându-se la o soluție, la un diagnostic corect și chiar la un tratament cât mai specific. În acest moment este clar că vizita la medic este necesară, fără nici un fel dubiu. Analizele de rutină, interpretarea lor, corijarea carențelor ori continuarea investigațiilor pot salva vieți. Însă sunt tot mai mulți semeni care evită să facă acest minim efort, pentru propria persoană.
℗PUBLICITATE
Am apelat la una dintre psihologele din cadrul Paginii de Psihologie, Carina Coșăreanu, și la medicul psihiatru Iulia Mira Cârmaciu-Milea, pentru a înțelege cum putem convinge un membru al familiei sau un apropiat care se confruntă cu probleme de sănătate să meargă la medic, chiar dacă îi este frică.
Psihologul Carina Coșăreanu susține că „pentru a clarifica dacă ceea ce simte sau crede un ipohondru este sau nu real, primul pas ar fi să se prezinte la medic și să urmeze indicațiile pentru investigații medicale. O persoană care este constant îngrijorată de propria stare de sănătate simte multă anxietate; drept urmare, pot fi afectate și alte funcții: somnul, digestia, capacitatea de concentrare, ceea ce mai departe îi poate afecta buna desfășurare a activității la serviciu și acasă“. Punctual, psihologul Carina Coșăreanu este de părere că „persoanele apropiate sau persoanele care au un rol de autoritate îi pot aduce pacientului argumente raționale în legătură cu motivele pentru care este bine să se lase examinat de către un medic“.
În egală măsură, psihologa subliniază importanța alianței terapeutice ce „poate crea atât cadrul, cât și folosi instrumentele care să deschidă interesul unui pacient sau client ipohondru, cu anxietate sau tulburare nosofobică (denumirea din DMS 5 pentru hipocondria). Primul pas ar fi să-i câștigăm încrederea, apoi să-i oferim toată deschiderea și disponibilitatea de a discuta despre îngrijorările sale. Instrumentele tipice terapiei cognitiv-comportamentale pot fi eficiente pentru o intervenție rapidă, care ar putea convinge un ipohondru să meargă la medic“.
De asemenea, terapia prin expunere ar putea fi o intervenție prin care un ipohondru descoperă că ceea ce simte în anumite condiții nu indică o stare de sănătate afectată. Astfel, acesta poate fi deschis, treptat, către tehnici de relaxare care-l pot ajuta să se autoregleze, atunci când apare îngrijorarea.
În egală măsură, medicul psihiatru Iulia Mira Cârmaciu-Milea punctează că „aceste soluții sau posibilele diagnostice puse de dr. Google ar trebui analizate pasiv, cu obiectivitate și curiozitate, dar fără a ne baza în totalitate pe ele, până când se vor efectua investigațiile clinice și se va pune un diagnostic de certitudine“.
Totodată, dr. Cârmaciu-Milea subliniază că: „Pe de altă parte, există și persoane care, deja de la primele simptome cer ajutor specializat, repetat și fără analiză și expectanță, comportament alimentat de cele mai multe ori de anxietatea de boală, în umbra căreia se află, de fapt, frica de moarte. Este lesne de înțeles că, paralel, anxietatea de boală se poate manifesta atât prin evitarea oricărui contact cu medicul, în ciuda eventualelor simptome, tocmai de teama de a nu afla despre un presupus diagnostic terminal“.
Așadar, când este cazul să mergi la medic? Există anumite boli, cu potențial terminal, dar care, prin screening periodic, ar putea fi depistate în timp util, prognosticul fiind astfel favorabil. De aceea, în multe țări, sunt derulate programe naționale de screening în scop preventiv, precum testul Babeș-Papanicolau, mamografia, colonoscopia, dar și investigații de laborator anuale, care pot ajuta la diagnosticarea, respectiv, tratarea precoce a vreunui dezechilibru. Sfatul medicului Iulia Mira Cârmaciu-Milea este: „Să se respecte recomandările specialistului referitoare la necesitatea investigațiilor, iar în cazul unei anxietăți de boală persistente, să se apeleze, cu încredere și fără urmă de rușine, la psiholog sau psihiatru, pentru a primi ajutor“.
Nimeni nu-ți poate da garanții că ziua de mâine va fi una bună, dar stă în puterea și responsabilitatea noastră să facem tot ce ține de noi să ne conservăm starea de sănătate și să sperăm la clipe senine. Însă realitatea nu este mereu cu unicorni și steluțe roz, este plină de provocări pe care ar fi sănătos și matur să le traversăm cu încrederea că, indiferent de ceea ce ne va oferi viața, sănătatea este pe primul plan. Restul se poate construi.
Citește și:
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
