Întâlnesc tot mai des persoane care își propun în procesul terapeutic să se iubească mai mult, să poată oferi iubire, în diferite forme, în relația de cuplu sau să-și îmbunătățească intimitatea cu partenerul. La nivel de idei, nu cred că am întâlnit vreun client care să nu aibă măcar o direcție înspre care ar vrea sau i-ar plăcea să meargă. Doar că, atunci când vine vorba de transpunerea în practică, totul capătă o altă dimensiune.
M-am tot întrebat ce o fi atât de greu dacă știi ce ai de făcut? Răspunsul la care am ajuns este legat de relația pe care o avem cu propria persoană: felul în care ne vorbim și în care ne privim ca fiind suficient de valoroși pentru a primi.
Iar aici probabil că multora ne apare în minte deja bine-cunoscutul concept de self-care. Adesea ne gândim că grija de sine înseamnă o baie relaxantă, măști de îngrijire a tenului, meditații ghidate sau un fel de mâncare preferat. Toate acestea sunt binevenite în ritualurile de îngrijire. Dar dacă mergem la esență, e mai puțin despre a face și mai mult despre a explora.
A primi se simte ca o criză de identitate
Mulți dintre noi am crescut cu credința că este mai nobil să dăruiești decât să primești. Iar mesajul acesta a venit la pachet cu promisiunea că ne va proteja de egocentrism sau narcisism.
Cu toate acestea, la vârsta adultă, suntem însetați de nevoia de a primi iubire, acceptare, validare, dar cel mai probabil nu suntem atât de antrenați să recunoaștem momentele în care se întâmplă asta ori considerăm că nu (le) merităm. Căci prioritizarea dăruirii vine și cu dezavantaje și, mai ales, cu credința că „eu nu merit atât de mult ca ceilalți“. S-ar putea să fi primit complimente doar atunci când am realizat ceva, cum ar fi obținerea unei note bune la școală. Dacă am simțit că nu suntem acceptați pentru ceea ce suntem, ci mai degrabă pentru realizările noastre, atunci acceptarea poate fi strâns legată de nevoia continuă de a performa, de a oferi ceva la schimb.
Când dăruim, deținem controlul într-un anumit fel. Poate fi ușor să oferim o vorbă bună sau să cumpărăm flori cuiva, dar ne putem permite să ne predăm sentimentului de a primi un cadou? Acceptarea ne invită să ne întâlnim cu o parte vulnerabilă din noi. Să simțim surprindere, apreciere, să trăim senzația obrajilor aprinși, a lipsei de cuvinte și să ne lăsăm văzuți de către celălalt.
A primi e și despre întoarcerea în corp
Prima #PsihoDescoperire la care te invit este să observi ce se întâmplă în corpul tău data viitoare când cineva îți face un compliment, un cadou sau te privește cu drag. Respiri relaxat și abdomenul se simte moale sau te încordezi? Ce spui sau ce faci atunci când primești?
Grija și iubirea pornesc din intenția de a explora, ghidați de curiozitate: ce ne face să simțim plăcere, ce nu ne place și, în mod special, ceea ce încă nu cunoaștem despre noi. Iar pentru asta n-avem nevoie doar de minte. Corpul (cu ale lui senzații, intuiții și nevoi) este îndrumătorul cel mai potrivit în explorarea tărâmului iubirii.
Cu toate acestea, ne grăbim cu corpul nostru în intimitate, ne așteptăm să fie făcut să simtă, când de fapt nici noi nu-l conștientizăm sau nu-l luăm în seamă pe timpul zilei. Ne-am înstrăinat de el, poate chiar l-am respins pentru imperfecțiuni.
℗PUBLICITATE
Așa avem o altă direcție legată de întrebarea de ce e atât de greu să ne arătăm grijă și iubire într-un mod mai autentic: judecăm și respingem o parte importantă din noi – corpul. Îl vedem adesea urât, defect, slab sau leneș. Astfel, singurul lucru pe care ajungem să-l facem este să ne blocăm conectarea cu corpul, implicit cu explorarea nevoilor acestuia. Iar dacă noi nu ne putem oferi asta, cum am putea vreodată crede cu adevărat că merităm să primim din partea celorlalți?!
Cea de-a doua #PsihoDescoperire la care te invit este să aduci curiozitate și explorare față de corpul tău. Alege o activitate care-ți aduce plăcere și stare de bine. Ceva ce simți că e al tău și apoi observă cum se simte și corpul tău:
- Ce senzații ale corpului sunt mai prezente cu tine?
- În ce părți ale corpului simți starea de bine sau plăcerea?
- Prin ce senzații îți semnalează corpul că-și dorește mai mult sau că este suficient?
- Ce părți ale corpului tău au nevoie de mai multă răbdare pentru a conștientiza senzațiile?
- Cum simți în corpul tău emoțiile, după ce oferi o astfel de atenție?
- Care sunt modalitățile prin care poți arăta recunoștință și iubire corpului tău pentru efortul pe care-l depune?
Grija de sine este și despre cum te porți cu tine
Am pornit de la ideea că grija de sine nu este despre o singură abilitate sau despre o acțiune singulară. În schimb, include un întreg pachet de deprinderi adaptate nevoilor fiecăruia dintre noi. Ce am descoperit că nu poate lipsi, indiferent de cât de diferiți suntem între noi, este că grija de sine începe cu diminuarea vocii criticului interior, acordându-ne permisiunea de a ne trata sinele cu compasiune, înțelegere și validare și bucurându-ne de propria companie.
Și nu e un secret că, pentru mulți dintre noi, criticul interior este cel care ne acompaniază în cele mai multe momente ale zilei. Iar asta poate estompa energia și vitalitatea de care avem nevoie pentru a crede că merităm.
Pentru că în viața personală nu-mi este deloc străină relația cu criticul interior, te invit la #PsihoDescoperirea care m-a ajutat să diminuez intensitatea dialogului critic: construiește-ți majoreta interioară, acea parte din tine care arată susținere în momentele inconfortabile ale vieții,prin aprecieri, validare și compasiune.
- Ce mi-ar fi prins bine să cred despre mine (în copilărie), atunci când lucrurile nu ieșeau așa cum îmi doream?
- Ce am nevoie să-mi spun atunci când nu știu anumite lucruri?
- Care este sloganul pe care această majoretă interioară îl repetă, pentru a mă încuraja și pentru a mă motiva când dau de greu?
- Există vreun personaj (real sau fictiv) care poate căpăta forma acestei majorete? (Majoreta mea interioară este Joy, din animația Inside Out)
*Antrenamentul majoretei tale interioare poate avea ca ghid instrumentul pe care l-am realizat special pentru această abilitate: Psihodescoperiri. Jurnalul tău de creștere.
Abia aștept să ne conectăm și să vorbim mai multe pe acest subiect și LIVE pe Instagram Pagina de Psihologie pe 29 februarie de la 20:30.
Citește și:
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
