E dificil să fii singur de Sărbători și în luna iubirii, când aproape toate cuplurile, fie că vor sau nu, își strigă iubirea zgomotos în online și offline. Cum poți transforma singurătatea în solitudine și care e diferența dintre ele, afli din rândurile de mai jos.
Poate fi copleșitor și extrem de dificil ca, în ploaia de inimioare de pluș sau de ciocolată, să-ți poți duce singurătatea asumată sau temporară. Luna iubirii și toate manifestările adiacente exacerbează sentimentul de izolare al celor care nu sunt într-o relație de cuplu. E ca și cum toată societatea le strigă în față că nu sunt îndeajuns de buni să fie într-o relație, e ca și cum toată iubirea redusă la orice-uri în formă de inimă le apasă pe rănile de respingere sau de abandon pe care acești oameni le-au simțit în relațiile din care au ieșit sau în care au fost părăsiți.
Mai multe feluri de oameni singuri
Oamenii singuri ajung astfel din mai multe motive: au suferit de prea multe ori și, prin urmare, nu mai vor să treacă prin asta și se resemnează, cumva. Din această categorie fac parte cei care ajung să creadă că le este mai bine să fie singuri: fie pentru că nu mai vor să simtă frica de respingere sau de abandon, fie au o stimă de sine scăzută, fie e vorba de sindromul de stres posttraumatic apărut în urma traumelor din copilărie care-i determină să fie anxioși în fața unei noi relații.
Mai sunt cei care au așteptări nerealiste și visează la persoane ideale care nu există și, în așteptarea lor, ratează oportunități de a trăi povești de dragoste autentice.
Derivată din tipologia de mai sus, există și categoria acelora care rămân singuri pentru că așteaptă ca „partenerul să le citească“ gândurile, nevoile și dorințele, pentru că, nu-i așa?!, „dacă mă iubește, ar trebui să știe ce vreau, ce am nevoie, ce-mi doresc“. Dar pentru că nimeni nu poate citi mintea altcuiva, acești oameni rămân singuri în scurtă vreme, fie pentru că nu pot accepta mai puțin, fie pentru că celălalt partener obosește să tot ofere și să nu fie niciodată îndeajuns.
Apoi mai sunt cei care sunt doar temporar singuri, între două relații, care caută, au speranță, știu că e doar o chestiune de timp până vor fi într-o nouă relație.
Mai există și categoria celor de 45-50+, oamenii singuri trecuți de prima tinerețe, care au o tristețe aparte, au o speranță a cărei flacără începe să pâlpâie din ce în ce mai lipsit de putere și care încep să fie sceptici în legătură cu posibilitatea că vor mai găsi pe cineva „la vârsta asta“.
Frica de singurătate
Statisticile sunt alarmante. În 2023, în toată lumea, existau peste 2,1 miliarde de oameni singuri. Și, probabil, încă pe-atâția cărora le era frică să nu ajungă singuri.
Pentru că, da, există și categoria de oameni cărora le este atât de frică de singurătate, încât intră în orice relație (și nu pot vedea lipsa de compatibilitate) doar pentru că nu suportă să fie singuri. Însă este evident că nici aceasta nu este o soluție. A intra într-o relație din teama de a nu face parte din cele peste două miliarde de oameni singuri e ca și cum te-ai duce nemâncat la supermarket și, de foame, ai face ravagii la rafturile cu produse nesănătoase. Ai lua orice, rapid, să-ți potolești foamea. Pe când, atunci când reușești să-ți vindeci frica de singurătate și intri într-o relație făcând o alegere conștientă, nu bazată pe frică, e ca și cum mergi sătul la supermarket și cumperi doar alimente sănătoase, despre care știi că-ți fac bine.
Solitudinea poate fi antidotul singurătății
Dacă tot am dat exemplul cu supermarketul, întrebarea este cum reușești să vindeci frica de singurătate, astfel încât să nu te mai arunci în relații toxice, pansament sau în care nu găsești sprijin, respect și afecțiune?
Un răspuns ar fi să folosești timpul în care ești singur ca să te vindeci și, implicit, să vindeci și frica de singurătate. Adică să nu mai suferi că ești singur, ci să folosești acel timp pentru a te cunoaște, pentru a-ți vindeca rănile (inclusiv cele de respingere, abandon, umilință sau trădare).
Paul Tillich spunea în The Eternal Now că „limbajul a creat cuvântul «singurătate» pentru a exprima suferința singurătății și a creat cuvântul «solitudine» pentru a exprima bucuria de a fi singur“.
℗PUBLICITATE
Diferența dintre singurătate și solitudine constă în percepția timpului de a fi singur. Atunci când suferim că nu suntem într-o relație este singurătate. Atunci când folosim timpul în care suntem singuri pentru a ne cunoaște, aceea este solitudinea.
Jay Shetty vorbește în 8 reguli ale iubirii despre faptul că solitudinea este fundația pe care construim iubirea. Acel timp în care nu avem pe nimeni alături este un timp în care suntem mai atenți la noi înșine, la ce vrem, care ne sunt nevoile, cum găsim soluții să le împlinim.
Solitudinea ne poate pregăti pentru o nouă relație, tocmai pentru că e atât de important să ne cunoaștem înainte de a forma un nou cuplu: e nevoie să știm cine suntem, care ne sunt valorile, țelurile, dar și care sunt nevoile neîmplinite din copilărie și ce putem face pentru a ni le împlini noi.
De la singurătate la solitudine
Jay Shetty vorbește despre trei pași între aceste două borne atât de importante în viața noastră relațională – singurătatea și solitudinea – prezență, disconfort și încredere în sine.
Primul pas de făcut pentru a folosi benefic etapa de singurătate este să fii prezent cu tine însuți, să fii curios să te descoperi, să fii atent la cine ești, ce vrei și ce-ți place. Un exercițiu destul de neobișnuit, nu-i așa?! Perioada dintre relații este un moment minunat să-ți cunoști atuurile, punctele forte, să știi ce fel de om ești, ce vrei de la tine, de la un partener și de la viață.
Pentru a transforma singurătatea în solitudine e nevoie să treci prin disconfortul de a fi tu singur cu gândurile tale. Ceea ce, din nou, poate fi neobișnuit. Mai ales dacă ești obișnuit să faci orice, să-ți ocupi programul pentru a nu sta cu tine. Iar dacă părinții n-au știut să te vadă valoros și important, e posibil ca și tu să te privești cu aceiași ochi critici. Ori, dacă ești critic cu tine și nu-ți place de tine, nu-ți va plăcea nici să stai cu tine.
Însă, pe măsură ce ne „împrietenim“ cu noi și începem să putem sta singuri, să ne facem niște obiceiuri care ne fac plăcere, să avem discuții cu noi înșine, nu vom mai avea nevoie de compania altcuiva ca o plasă de siguranță.
Și cea de-a treia etapă este cea care decurge cumva din cele două: încrederea în sine. Jay Shetty spune că, odată ce ne simțim în largul nostru în solitudine, putem să lucrăm la încrederea în sine. Aceasta este esențială pentru toate relațiile noastre, studiile confirmând că o stimă de sine ridicată oferă beneficii nu doar pentru sănătate și viața profesională, ci și pentru relații de cuplu mai satisfăcătoare.
Iar solitudinea ne ajută să vedem că ne putem descurca în diverse situații, că ne putem găsi și rafina abilități, că reușim să fim independenți într-un mod sănătos. Și, foarte important, reușim să avem autocontrol, să ne gestionăm singuri emoțiile fără să avem nevoie de altă persoană.
Neurologul Lisa Feldman Barrett spune: „Cel mai benefic lucru pentru sistemul tău nervos e o altă persoană. Cel mai dăunător lucru pentru sistemul tău nervos e o altă persoană“.
Așadar, solitudinea te ajută să-ți descoperi valori și să-ți rafinezi calități ce-ți vor fi de folos în relațiile de iubire ce vor veni. Prin urmare, putem folosi perioada de singurătate ca să ne pregătim pentru relația care urmează, iar singurătatea poate fi privită ca o perioadă de reconectare cu sine, de redescoperire, înainte unei noi relații în care să putem oferi atenție, conexiune, sprijin și respect.
Citește și:
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
