Felicitări, vei avea un copil! Auzi această veste de la medic și universul tău se schimbă radical, în doar câteva secunde. De la anxietate și îngrijorare legate de abilitatea de a crește un copil până la bucuria faptului că această minune se va întâmpla. Copilul se naște și proaspeții părinți ajung cu el acasă. Pare așa mic și fragil. Oricât s-ar fi documentat părinții, apar zeci de întrebări și poate una dintre cele mai intens dezbătute teme este reglarea emoțională la copii. Ce știm despre reglarea emoțională? Este aceasta înnăscută sau se dezvoltă? Au părinții un rol în dezvoltarea acestei abilități? Există ceva ce părinții pot face greșit?
Ce este reglarea emoțională?
Reglarea emoțională nu este o abilitate cu care ne naștem. Este adevărat că fiecare copil are o predispoziție genetică de a reacționa într-un anumit fel la lumea în care trăiește. Această predispoziție o numim temperament. Există bebeluși care sunt mai sensibili și reacționează mai puternic emoțional la ceea ce se întâmplă în mediul lor și bebeluși care nu reacționează așa puternic. La fel, există bebeluși care pot fi liniștiți foarte ușor de către un părinte și bebeluși care se liniștesc destul de greu. Cel puțin la fel de important ca temperamentul este mediul în care crește un copil. Este el în siguranță fizic? Are o relație caldă cu părinții lui? Simte că este cineva acolo pentru el?
Una dintre cele mai importante sarcini ale părinților este să își ajute copii să-și dezvolte abilitatea de reglare emoțională. De ce este această abilitate atât de importantă? Un copil care nu își poate gestiona teama de necunoscut, de exemplu, va fi expus mult mai puțin la situații noi din care poate învăța. Un copil căruia îi este teamă să interacționeze cu alți copii va avea dificultăți în a-și face prieteni și a se integra într-un grup. Un copil care va răspunde agresiv când i se ia o jucărie, lovind alți copii, va fi foarte repede marginalizat. Copiilor nu le place să fie loviți și să se afle în prezența cuiva care reacționează impulsiv și impredictibil. Nu doar social au de suferit copii cu abilități emoționale slab dezvoltate, ci și academic. Un copil căruia îi este teamă că va lua o notă mică dacă nu reușește să își gestioneze anxietatea, va avea dificultăți în a se concentra.
Care este cel mai important lucru de care avem nevoie pentru a învăța un copil să își regleze emoțiile?
Ei bine, cel mai important lucru este abilitatea părintelui de a-și regla propriile emoții. Poate pentru unii dintre noi nu sună bine. Reglarea emoțiilor este o provocare pentru mulți adulți, însă exact așa cum copiii își dezvoltă această abilitate, și părinții pot face acest lucru. Da, presupune multă muncă și nu există scurtături. Ca psiholog, cred că este foarte important ca părinții să știe că ei reprezintă un model pentru copii. Încă din primele clipe de viață, bebelușii observă ce se întâmplă în jurul lor. La câteva luni, deja își dau seama din reacțiile părinților dacă există amenințări în mediu – cât de anxios sau relaxat este părintele? Ei văd și simt aceste lucruri. Cred că de multe ori părinții subestimează capacitatea de înțelegere a bebelușilor și copiilor. Este adevărat, bebelușii și copii nu fac asocieri atât de complexe ca adulții, însă ei fac asocieri foarte importante pentru vârsta lor.
℗PUBLICITATE
Ce pot face părinții pentru a ajuta copii să își regleze emoțiile?
În primul rând, este esențial să învățăm să ne gestionăm propriile emoții. Este important să fim calzi și să răspundem nevoilor emoționale ale copilului. Este important să vorbim cu copilul despre emoții, să acceptăm trăirile acestuia și să le validăm. Spre exemplu, dacă un copil este trist și plânge din cauza faptului că și-a stricat jucăria, îi putem spune că vedem că este trist (oglindim emoția) și că este în regulă să simtă acest lucru, având în vedere că jucăria s-a stricat (îi validăm trăirea). Apoi, putem căuta împreună cu copilul soluții pentru a repara jucăria – în acest mod, îl învățăm să-și gestioneze emoțiile, căutând o rezolvare la problemă. Există multe strategii de reglare emoțională. Unele dintre ele se potrivesc mai bine în anumite situații, altele în alte situații. Cu cât copilul are un repertoriu mai bogat de strategii de reglare emoțională pe care să le poate folosit flexibil, cu atât abilitatea lui de reglare emoțională va fi mai dezvoltată.
Modul în care părinții își gestionează emoțiile în viața de zi cu zi îi învață pe copii cum să și le gestioneze și ei. Țipăm când suntem furioși, înjurăm, fumăm, consumăm alcool, fugim de situații și ne distragem atenția jucându-ne pe telefon? Ei bine toate lucrurile acestea sunt văzute de copil. Ne permitem să fim triști, să plângem sau mai degrabă ne suprimăm emoțiile? Ce facem când copilul nostru plânge? Ne doare prea mult plânsul lui și îi spunem să înceteze pentru că nu are motive să plângă și îl trimitem în altă cameră pentru a nu îl vedea? Ei bine, acest comportament ar spune că emoțiile negative nu sunt acceptate și că noi nu mai vrem să fim în preajma copilului dacă simte emoții negative. Tot ce facem și spunem transmite un mesaj legat de modul în care copilul ar trebui să se comporte într-o situație. Oare ce vrem să îi transmitem și oare cum vrem să reacționeze el atunci când se confruntă cu emoții intense?
Pentru mai multe informații pe acest subiect, vă recomandăm volumul Parenting, cum să creștem copii inteligenți emoțional, considerată una dintre cele mai bune cărți de parenting din toate timpurile.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
