Consecințele reprezintă adesea partea activă din setarea limitelor și contează uneori mai mult decât limita în sine. Consecințele aplicate corect sunt cele care pot remedia un stil de parenting nepotrivit. Dacă erați adeptul permisivității, consecințele vă vor reda credibilitatea și autoritatea. Dacă erați adeptul unui stil autoritar, consecințele vor readuce în relația voastră cu copilul cooperarea bazată pe încredere și respect reciproc, înlocuind frica și intimidarea. Dacă pendulați între cele două abordări, veți dobândi consecvență.
Consecințele sunt ceea ce se întâmplă după un comportament al copilului. Există consecințe pozitive, pe care este bine să le folosim pentru a-i întări comportamentele adecvate; însă de cele mai multe ori, atunci când aplicăm consecințe, este vorba de unele negative, care nu sunt bine primite de copil și care sunt menite să pună capăt unui comportament inadecvat.
Consecințele nu sunt pedepse
Când am început să fac voluntariat la Centrul pentru Educație Emoțională și Comportamentală pentru Copii, am fost șocată de felul în care le auzeam pe colegele mele impunându-le copiilor limite și consecințe și educând părinții să aplice consecințe. Eroarea mea, la acea vreme, era că puneam semnul egal între „consecință“ și „pedeapsă“. Pedepsele (spre deosebire de consecințe) sunt stabilite de părinte în mod arbitrar și fac copilul să se simtă prost pentru ceea ce este, și nu pentru ceea ce a făcut. Pedepsele opresc comportamentul într-un timp foarte scurt, dar nu au nicio valoare de învățare a comportamentelor adecvate. Spre deosebire de consecințele logice, pedepsele aduc de cele mai multe ori durere fizică și umilință și reprezintă modul prin care părintele face abuz de autoritatea sa.
Caracteristicile consecințelor eficiente
Aplicate cu intenția de a pedepsi ori într-o manieră inconsecventă, consecințele vor avea o valoare limitată. Însă dacă sunt aplicate imediat după comportamentul inacceptabil, în mod consecvent, în legătură logică și direct proporțional cu gravitatea acestuia, atunci vor atinge cea mai mare valoare disciplinară.
Imediate: Consecințele sunt eficiente, atunci când sunt aplicate imediat după comportamentul inadecvat, deoarece copilul poate face conexiunea cauză-efect între comportament și acțiunea întreprinsă de părinte.
Consecvente: Această caracteristică presupune ca, de fiecare dată când comportamentul reprobabil apare, consecința să fie aplicată. Inconsecvența poate proveni din mai multe surse: fie una zicem și alta facem; fie un părinte zice „hăis“ și altul „cea“, fie odată aplicăm și altădată nu.
Logice: De câte ori nu ați auzit în parc replica „Dacă mai plângi, mergem acasă“? Nu există nicio legătură logică între plâns și mersul acasă ori în altă parte, la fel cum, dacă nu plătești factura de electricitate, nu ți se va tăia apa de la robinet, ci evident… curentul electric.
Proporționale: Asta înseamnă nici prea lungi și nici prea scurte, nici prea mult, nici prea puțin, raportat la comportamentul inadecvat… Nu există o modalitate prea științifică de determinare, dar bunul-simț vă va ghida. Cel mai adesea părinții tind să exagereze și să seteze consecințe prea lungi sau prea dure. Însă îmi vine în minte exemplul unui băiat de 13 ani, ai cărui părinți îi cumpărau un telefon mobil nou de fiecare dată când cel pe care îl avea se spărgea sau se strica. În decursul a 6 luni, acest copil primise 4 telefoane noi. În acest caz, nu au existat consecințe ori au fost prea neînsemnate. O consecință logică și corectă ar fi fost ca, după spargerea primului telefon sau (cel mult) al doilea, copilul să nu mai primească un nou telefon.
Un ultim aspect care trebuie menționat se referă la atitudinea părintelui după consecința impusă. Eficacitatea consecințelor este adesea redusă de faptul că părinții insistă cu prelegeri, interogatorii și altele asemenea. Însă, odată ce consecința a luat sfârșit, ar trebui să se facă tabula rasa și să intervină iertarea și repararea.
Momente propice în care puteți folosi consecințele
Consecințele pot fi folosite în orice fel de situații, astfel că lista de mai jos nu este una exhaustivă, ci mai degrabă un ghid – pentru a începe cu situațiile cele mai des întâlnite:
℗PUBLICITATE
• Când apar conflicte între copii. Consecința logică, atunci când copii nu reușesc să găsească o modalitate de a se înțelege, este să-i separați pentru o perioadă de timp. Fetele mele au dificultăți în a împărți piesele de Lego. Indiferent cât de multe sunt, cea mică le vrea fix pe cele pe care le mânuiește sora ei mai mare, iar cea mare consideră că este proprietara de drept a pieselor și nu dorește să le împartă. După ce am confiscat de câteva ori cutia cu piese de Lego pentru tot restul după-amiezii, ele au reușit să găsească o modalitate de a colabora și a le împărți.
• Când jucăriile sau lucrurile nu sunt folosite în mod adecvat. Consecința logică este confiscarea obiectului pentru o perioadă limitată de timp. De exemplu, copilul meu cel mic era foarte amuzat când dărâma pianul (de jucărie). Explicațiile pe care i le dădeam – că se poate strica și că nici nu este făcut pentru așa ceva ori că mă deranjează zgomotul pe care îl face în cădere – au rămas fără rezultat. După ce am impus consecința în câteva rânduri și am lăsat-o fără pian timp de câte două ore, ea a început să nu îl mai dărâme.
• Când face dezordine sau mizerie. Consecința logică este să strângă sau să curețe. Nu mai târziu sau după ce se va mai juca, ci atunci pe loc.
• Când nu își așteaptă rândul sau nu respectă regula conform căreia împărțim jucăriile cu ceilalți. Consecința logică este întreruperea temporară a activității.
• Când strică jucăriile proprii sau pe-ale altora (cu atât mai mult). Consecința logică ar fi să găsească o modalitate de a repara, a înlocui sau a plăti obiectul stricat. Revenind la exemplul băiețelului de mai sus, care nu avea grijă de telefonul său, aceasta ar fi o consecință musai de impus de către părinți.
• Când abuzează de anumite privilegii. Consecința logică este pierderea temporară a privilegiului sau modificarea programului. Această consecință funcționează foarte bine în privința întârzierilor sau a nerespectării programului stabilit; de exemplu, dacă întârzie de la școală sau nu respectă timpul alocat jocului cu tableta ori pe computer.
• Când în mod repetat nu își face temele sau nu participă la treburile casei. Consecința logică este limitarea activităților plăcute.
• Când lovește. O consecință logică este scoaterea din context, îndepărtarea de restul grupului.
Nu vă așteptați ca aceste măsuri să fie primite cu bucurie. Din contră, este posibil ca reacția să fie una virulentă. Dacă veți rămâne însă fermi pe poziție, copilul va înțelege până la urmă care este responsabilitatea lui și legătura cauză-efect.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
