Atunci când vine vorba despre procesul de transformare sau cel de dezvoltare există mai multe forțe psihologice care se pun în funcțiune. Avem, pe de o parte, dorința de-a face lucrurile diferit, iar pe cealaltă parte ni se activează rezistența la schimbare, care se poate manifesta sub cele mai variate moduri. Experții în studiul minții și al comportamentului uman ne atrag atenția asupra faptului că, cel mai adesea, deoarece evităm să ne confruntăm cu disconfortul și cu incertitudinea psihologică ce rezidă odată cu ieșirea din zona de confort, ne baricadăm între propriile preconcepții repetând în gând sau cu voce tare de ce schimbarea nu este posibilă.
Cercetătorul și doctorul în psihologie Adam Grant, autor al mai multor cărți și gazda unuia dintre cele mai influente podcasturi din lume, WorkLife, consideră că principala dificultate a multora dintre noi rezidă în faptul că ne încredem prea mult în propria minte și ezităm să regândim modul în care funcționează lucrurile. A gândi diferit este probabil cel mai înțelept mod pe care-l pot adopta oamenii din zilele noastre, dar pentru asta este nevoie de tolerarea vulnerabilității, de renunțarea la certitudini și de învățat noi modalități de a relaționa și de a trăi.
Asta nu va merge niciodată în cazul meu
Oricât de modest ar fi obiectivul pe care ni-l propunem, dacă acesta chiar este menit să producă o schimbare în viața noastră, mai mult ca sigur că vom întâmpina unele obstacole. Acestea pot fi atât materiale, cât și psihologice sau personale. Iar atunci când lucrurile nu mai decurg conform planului, ne justificăm lipsa de creativitate sau de perseverență pitindu-ne în spatele convingerii că „asta nu va funcționa în cazul meu sau al nostru“. Dacă ne aud cei din jur, mai ales cei care ne cunosc suficient de bine, s-ar putea ca o astfel de replică să stârnească multă enervare în universul lor interior. Deoarece acest mesaj denotă atât o rigiditate cognitivă, cât și tendința de a ne erija în rolul celui care poate prezice viitorul.
Nu este ceea ce mi-a dovedit mie experiența
După cum spune psihologul clinician Gáspár György în cartea Mindfulness urban – „ființa umană a fost creată să rezolve probleme. Însă nu putem ajunge la soluții dacă ne încăpățânăm să respingem dificultățile sau realitatea, în funcție de cum am prefera noi să ne exprimăm.“ Realitatea este că totul se află într-o continuă schimbare, că știința se dezvoltă pe măsură ce avem acces la cercetări mai complexe și mai minuțioase, iar faptul că ceva nu a funcționat în trecut nu înseamnă că este greșit sau că nu va funcționa nici în prezent. Până și în fizică viziunea mecanică de tipul „totul este clar și bătut în cuie“ este înlocuită, treptat și sigur, de paradigma cuantică, în care totul este posibil. În esență, experiența noastră nu înseamnă totul, iar curiozitatea și disponibilitatea de a încerca strategii noi și creative reprezintă trăsăturile de bază ale celor care-și ating obiectivele, chiar și atunci când au de gestionat diferite probleme. Ba mai mult, regretatul expert în psihologie pozitivă, ungurul Mihály Csikszentmihályi, cel care a studiat starea de flux și fericirea umană, a concluzionat că flexibilitatea cognitivă și disponibilitatea de a ne muta de la o extremă la alta, în funcție de cerințele situației, este forța psihică care duce spre succes.
℗PUBLICITATE
E prea complicat, să nu ne batem prea mult capul cu asta
Dacă analizăm profilul psihologic al marilor conducători ai lumii, cei care au răzbit în timp și care au rămas în mințile oamenilor drept modele bune de urmat, vom vedea că aceștia erau interesați să descopere noi concepții, fiind dispuși să le revizuiască pe cele vechi. Un răspuns de genul „este prea complicat“ evidențiază ceea ce psihologii numesc tehnic lene cognitivă (tendința de a ne folosi mintea cu zgârcenie și de a crede în vechile și expiratele opinii). Deoarece confruntarea cu partea complicată a vieții este baza de la care pornim atunci când vrem să învățăm, să evoluăm și să performăm. Capacitatea de-a ieși cu bine dintr-o încurcătură sau provocare ne dezvoltă musculatura creativă și ne șlefuiește cel mai bine deprinderile. S-ar putea ca această abordare să nu fie mereu cea mai potrivită, dar adesea este varianta optimă pentru a ne vedea visurile materializate în realitate.
Așa am procedat întotdeauna
Adesea se întâmplă ca din cauza stresului sau a anxietății să preferăm sentimentul că avem dreptate în detrimentul gândirii corecte. Ce-i drept, în codiții de stres acut, noi, oamenii, avem obiceiul de-a reveni în mod tipic la reacțiile automate, bine învățate. Cu alte cuvinte, intrăm într-o regresie psihologică și alunecăm într-o etapă anterioară de dezvoltare, purtându-ne ca și cum nu am avea alte resurse sau nu am fi capabili să facem lucrurile diferit. Însă, adesea, ceea ce credem depinde de ceea ce vrem să credem, iar psihologii au descoperit că ființa umană va ignora sau chiar va respinge existența unei probleme dacă nu este mulțumită de soluția ei. Iar rezistența la schimbare devine evidentă, mai ales atunci când avem cea mai mare nevoie de schimbare.
Conchidem lista scurtă a obstacolelor din calea fericirii noastre evidențiind, încă o dată, că este un semn de înțelepciune dacă nu credem tot ce gândim și dacă nu considerăm drept adevărat tot ceea ce ne trece prin minte. Uneori, pentru a ajunge acolo unde ne propunem, dincolo de munca asiduă, avem de îndepărtat obstacolele cognitive, pentru că acestea ne limitează resursele și ne împiedică să pășim pe calea spre dezvoltare.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
