Mi-am exprimat deseori recunoștința pentru iubirea celor dragi, pentru călătoriile cu sens de până acum sau pentru tot felul de evenimente din viața profesională. Dar constat că am vorbit destul de rar despre importanța conversațiilor reușite, cu toate că rolul lor în viața fiecăruia dintre noi este esențial.
O conversație e ca un dans în care oamenii încep să se sincronizeze subtil: reglăm ritmul rostirii în funcție de celălalt (ați observat că, atunci cineva vorbește grăbit, interlocutorul tinde să accelereze, la rândul său, ritmul?); conștientizăm când e rândul nostru să vorbim și când ne vine rândul să ascultăm; înțelegem sensul momentelor de tăcere – iar acestea sunt doar câteva dintre regulile implicite ale conversației. Oricât de banală ni s-ar părea rutiniera practică a conversației, n-ar strica deloc un moment de reflexivitate colectivă asupra ei. Conversația este firul care țese relațiile dintre noi, le definește, le întărește, le pune sub semnul întrebării. Există însă și conversații toxice cu oameni care te întrerup, te fac să simți că ce spui și ce faci este irelevant. Există conversații ostile, conversații surde sau conversații lipsite de conținut. Și doar de noi depinde dacă o conversație rămâne un schimb de sunete sau devine un schimb de idei.
Marele filosof al limbajului Paul Grice definește conversația în termenii interacțiunii bazate pe un principiu al cooperării (numit, în literatura de specialitate, și „principiul cooperativ“). Acestui principiu vital al cooperării, Grice îi subsumează patru maxime: calității, cantității, relevanței și manierei. În termenii cei mai simpli: nu minți, nu oferi prea multe sau prea puține informații în raport cu tema discuției, nu devia de la tema discuției, vorbește clar!
Să le luăm pe rând:
℗PUBLICITATE
- Maxima cantității ne învață să dozăm cantitatea de informație pe care vrem să o transmitem. Mai multe cuvinte nu înseamnă mai multe idei.
- Maxima calității ne amintește să fim sinceri. Cred cu tărie că cele mai puternice cuvinte sunt cele care oglindesc adevărul din noi. Să nu uităm, de asemenea, să verificăm atent informațiile pe care vrem să le transmitem.
- Maxima relevanței ne ghidează să nu ne abatem de la subiect, să ne ferim de parantezele inutile, de detaliile sufocante.
- Maxima manierei este în strânsă legătură cu adecvarea mesajului la destinatar. Este esențial, de asemenea, să evităm ambiguitățile și prolixitatea.
Dacă vrei să citești mai multe despre maximele conversaționale, îți recomand volumul doamnei prof. Liliana Ionescu-Ruxăndoiu – Limbaj și comunicare. Elemente de pragmatică lingvistică.
Înainte de a încheia, vin în completarea celor patru maxime cu câteva sugestii pentru cât mai multe conversații rezonabile:
- Pe lângă a vorbi, nu uita să asculți. La școală, ne învățăm elevii să susțină un discurs, să argumenteze, să dialogheze. Dar rareori acordăm timp și spațiu lecțiilor despre ascultare. Acea ascultare activă, profundă, interogativă. Acea ascultare care, în aparentă tăcere exterioară, generează, în interiorul nostru, cel mai fertil dialog.
- Învață să faci diferența dintre întreruperile de sprijin și întreruperile competitive: e o diferență mare între a-ți întrerupe din când în când interlocutorul printr-un cald și empatic „te înțeleg“ și a-l combate după primele cuvinte, fără a asculta până la capăt ce are de spus.
- Ai încredere în ceea ce spui. Evită prefațările care arată nesiguranță și îți minimizează propria intervenție (pseudoargumente din seria ad modestiam), precum: „nu cred că sunt îndreptățit să intervin, dar…“, „nu știu dacă e bine ce spun“ – mulți nu interpretează aceste cuvinte ca pe o formă de modestie, ci receptează replicile ad litteram și își arogă un aer de superioritate.
- Dacă exprimi o critică, în loc să faci ca responsabilitatea acțiunii să pice doar pe celălalt printr-un „tu“agresiv, încearcă să formulezi enunțul pornind de la „eu“: „(eu) nu am înțeles suficient ce ai explicat“, în loc de „(tu) nu ai explicat destul de clar“.
- În loc să te plângi mereu că nu primești, asigură-te că ai învățat să ceri. În loc de „m-am săturat să nu speli niciodată vasele“, încearcă să spui „nu știi cât m-ar bucura să speli tu vasele azi“.
- Învață să ai capacitatea de a te detașa și de a reprograma discuția când vezi că situația escaladează, când emoțiile sunt prea puternice (mai ales în certurile care intervin în familie).
Niciodată nu e prea târziu pentru a îmbunătăți modul în care conversăm. Doar printr-o permanentă educare a dialogului (și printr-o educație în spiritul lui), vom avea parte de mai puține conversații ostile și de mai multe conversații utile. Conversații cu sens. Conversații cu ceilalți care dau naștere unui dialog fertil în interiorul nostru. Conversații care pun în cuvinte adevărul din noi. Conversații care ne conectează. Conversații care ne înnobilează.
Citește și:
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
