Personalitatea reprezintă acele caracteristici unice, care ne deosebesc de ceilalți, fie ele evidente în comportament sau neexprimate comportamental, care au o oarecare durabilitate în timp și cu ajutorul cărora conduita persoanei devine relativ predictibilă. În psihologie, personalitatea ar putea fi definită ca fiind suma trăsăturilor emoționale, cognitive și comportamentale, unice fiecărui individ, învățate și dezvoltate prin experiență, relativ consistente de-a lungul timpului.
Controversele iscate de abordarea clinică a personalității își au originea în obiectivul pe care psihologia și l-a propus în cunoașterea și înțelegerea personalității în totalitatea sa.
Cum este definită personalitatea?
Psihologul american Gordon Allport, considerat una dintre figurile fondatoare ale psihologiei personalității, este cel care a cercetat natura personalității: caracterul conștient, evoluția și unicitatea ei. El a trecut în revistă 50 de definiții diferite ale personalității, înainte de a-și elabora propria definiție, care sună astfel: „Personalitatea reprezintă organizarea dinamică a sistemelor psihofizice, organizare ce determină un mod caracteristic de gândire și de comportament1.“ Să analizăm conceptele caracteristice acestei definiții.
„Organizare dinamică“: autorul este de părere că personalitatea se află în continuă modificare și dezvoltare, care are însă un caracter „organizat“ (nu haotic). Forma de organizare se modifică odată cu aspectele specifice ale personalității. Termenul de „psihofizic“ înseamnă că personalitatea este compusă din trup și psihic, care acționează împreună, ca un tot unitar. Conceptul „determină“ se referă la aspectul activ al personalității care pune în acțiune și dirijează aspectele diferite ale gândirii și comportamentului.
De asemenea, definiția lui Allport presupune și faptul că tot ceea ce face sau gândește individul îi este caracteristic acestuia, ca persoană unică, diferită de ceilalți. Allport argumentează existența caracterului unic al personalității prin faptul că omul este atât produsul eredității, cât și ai mediului. Ereditatea oferă materialul brut care este apoi modelat de mediu. Materialul brut este reprezentat în concepția lui Allport de aspectele fizice, inteligență și temperament (care implică tonalitatea emoțională generală).
Gordon Allport este de părere că, în studiul personalității, trebuie să fie abordat cazul individual. Această abordare poartă numele de abordare idiografică. Ea se deosebește de abordarea nomotetică, care studiază grupuri mari de subiecți și pe baza datelor obținute caută să stabilească legi valabile pentru toți oamenii. Deși pune accent pe unicitate, Allport este, în același timp, de acord că, în ciuda unicității, există asemănări între oamenii aparținând aceleiași culturi, aceleiași grupe de vârstă, sex, ocupație etc. Un alt punct de vedere îmbrățișat de Allport se referă la faptul că el vede personalitatea ca fiind un proces discret (discontinuu).
El consideră că nu există un continuu între personalitatea adultului și cea a copilului. Personalitatea copilului are un caracter predominant biologic, primar, în timp ce personalitatea adultului funcționează mai mult la nivel psihologic2.
Tipurile de personalitate
În manualul DSM – 5 (Manual de Diagnostic și Clasificare Statistică a Tulburărilor Mintale) există zece tipuri de personalitate: evitant, borderline (de limită), narcisic, schizotipal, antisocial, dependent, schizoid, histrionic, obsesiv–compulsiv, paranoic, șase dintre ele fiind descrise în modelul alternativ al DSM – 5 în capitolul III.
Galton este inițiatorul măsurării factorilor nonintelectuali, cunoscuți în mod obișnuit sub numele de caracter și temperament, el sugerând măsurarea emoției cu ajutorul unor instrumente care să înregistreze schimbările fiziologice în timpul unor situații stresante din viața reală2.
Tulburările de personalitate se află în legătură directă cu gândurile și comportamentele dezadaptative, perturbatoare și anormale. Atunci când fac parte din viața de zi cu zi a unei persoane, nimic din simptomele specifice nu sunt percepute ca probleme de comportament. Pentru cei cu tulburări de personalitate, orice acțiune, gând, sentiment, comportament este obișnuit, făcând parte din modul persoanei de funcționare3.
Aici sunt incluse tulburarea de personalitate paranoidă, schizoidă, antisocială, de tip borderline, tulburarea de personalitate narcisistă. Personalitatea este o trăsătură unică a individului; așadar, greu de catalogat și dificil de studiat din perspectiva unei singure teorii. Aceste teorii se intersectează, se suprapun, se completează sau se exclud reciproc, deoarece omul este o ființă complexă, cu o personalitate complicată. Un singur individ poate avea caracteristici de la mai multe tipuri de personalitate, iar unele dintre acestea pot fi dominante, astfel încât acea persoană poate fi încadrată într-un anumit tipar4:
Tipuri de personalitate, după Hipocrate
Teoria legată de personalitatea umană este cea enunțată de Hipocrate. Potrivit acestuia, există patru tipuri de elemente fundamentale: apă, aer, foc, pământ. Hipocrate a vorbit și despre conceptul de patru umori prezente în corpul uman: sânge, flegmă, bilă neagră și bilă galbenă. Astfel, a definit patru tipuri de personalitate:
- sangvinic: vesel, optimist, puternic, cu încredere în forțele proprii;
- flegmatic: lent, calm, amabil, diplomat, flexibil, nepăsător;
- melancolic: parțial deprimat, sensibil, creativ, emotiv, gânditor;
- coleric: puternic, agresiv, dur, independent, impulsiv.
Tipuri de personalitate, după Carl Jung
℗PUBLICITATE
Teoria tipurilor de personalitate după Carl Jung împarte oamenii în două categorii:
- introvertiții: persoane liniștite, care se orientează mult pe gândirea interioară, către concepte și idei proprii, care preferă compania celor de la care au ceva de învățat, calitatea și nu cantitatea;
- extrovertiții: persoane sociale, care pun accentul pe lumea exterioară, care preferă interacțiunea frecventă și au nevoie de aceasta pentru a duce la bun sfârșit acțiuni concrete5;
Jung susține că aceste patru funcții sunt exprimate fie într-o formă introvertită, fie într-una extrovertită, astfel că a definit două tipuri principale de caracter: introvert și extrovert.
Tipuri de personalitate, după Myers-Briggs
Pornind de la teoria lui Carl Jung, Isabel Briggs Myers a dezvoltat o nouă teorie despre tipul de personalitate declinată pe patru planuri:
- introversie-extraversie;
- simțire-intuiție;
- gândire-sentiment;
- judecată-percepție.
Pe baza acestora, teoria a stabilit că există următoarele tipuri de personalitate:
- ISTJ: introvertit, simțitor, gânditor, cu tendința de a judeca;
- INFP: introvertit, intuitiv, simțitor, capabil să perceapă sentimentele proprii;
- ESTJ: extrovertit, simțitor, gânditor, tinde să judece mereu;
- ENFJ: extrovertit, intuitiv, simțitor, judecă oricând. (1), (4)
Teoriile psihodinamice ale personalității
În cadrul acestor teorii, sunt luate în calcul premisele personalității evidențiate de Sigmund Freud, precum și influența inconștientului asupra personalității. Aceste teorii includ conceptele stadiului psihosexual de la Freud, dar și etape ale dezvoltării psihosociale de la Erik Erikson.
Teoriile comportamentale ale personalității
Potrivit acestora, formarea personalității este un amestec rezultat din interacțiunea individului cu mediul înconjurător. Adepții acestei teorii țin cont de comportamentele observabile și măsurabile, făra a lua în calcul sentimentele, gândurile și trăirile interne6.
Teoriile umaniste ale personalității
Conceptul vizează liberul arbitru și acumularea experienței individuale în dezvoltarea personalității.
În concluzie, personalitatea reprezintă expresia caracteristicilor și a comportamentului nostru, fiind cea care ne conferă unicitatea în relația cu sinele și cu ceilalți. Suntem ființe umane diferite, iar acest lucru se reflectă în existența mai multor tipuri de personalitate.
Bibliografie
- Allport, F. H., & Allport, G. W. (1921). Personality traits: Their classification and measurement. The Journal of Abnormal Psychology and Social Psychology, 16(1), 6.
- Allport, G. W., & Vernon, P. E. (1930). The field of personality. Psychological bulletin, 27(10), 677.
- Furnham, A., & Crump, J. (2005). Personality Traits, Types, and Disorders: An Examination of the Relationship Between Three Self-Report Measures. European Journal of Personality, 19, 167-184.
- McCrae, R. R., Terracciano, A., Costa, P. T., & Ozer, D. J. (2006). Person-factors in the California adult Q-set: Closing the door on personality types? European Journal of Personality, 20, 29-44.
- Jung, C. G. (1971). Personality types. The portable Jung, 178-272.
- Nicholson, I. A. (2002). Gordon Allport, character, and the „Culture of Personality”. American Psychological Association.
Citește și:
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
