Trauma nu este experiența dăunătoare petrecută cu mult timp în urmă. Trauma este compusă din reziduurile acelei experiențe care continuă să pulseze în adâncurile trupului. Trauma trăiește în noi. Trauma ne fragmentează memoria, ne distorsionează percepția, ne secătuiește corpul de vitalitate, ne nimicește iubirea, ne corodează încrederea și capacitatea de relaționare.
Trauma ne forțează să regresăm la stadii anterioare de dezvoltare și ne afectează funcționarea în următoarele arii ale vieții:
1. Conectarea. Când capacitatea înnăscută de atașament ne este lezată, pierdem conexiunea cu lumea interioară și exterioară, șubrezindu-se astfel și abilitățile de autoreglare (autoliniștire) și șansele de coreglare (liniștirea cu ajutorul celorlalți).
2. Fiziologia. Atunci când ne pierdem starea de siguranță și de încredere, dezvoltarea și funcționarea noastră biologică au de suferit. Ni se bulversează mecanismele de toleranță la stres, crește riscul disfuncțiilor senzorio-motorii, dar și al tulburărilor somatice și fiziologice.
3. Afectivitatea. Viața este definită de schimbare, dar trauma ne încremenește în timp. Ne blochează într-o anumită stare emoțională (teroare, panică, anxietate etc.). Ne fură nădejdea, ne amuțește și ne lasă fără energie pozitivă.
4. Disocierea. Oamenii traumatizați manifestă anumite strategii de adaptare. Amintirile dureroase și emoțiile dificile asociate ajung să fie depozitate în sertarele subconștientului. Este ca și cum am suferi o amnezie sau pierdere de memorie. Disocierea duce la pierderea conexiunii cu corpul, cu simțurile și senzațiile somatice.
℗PUBLICITATE
5. Pierderea autocontrolului. Trauma ne perturbă sistemul nervos, cauzând dificultăți în ceea ce privește controlul impulsului, managementul agresivității, dobândirea stării optime pentru somn sau exprimarea compasiunii de sine.
6. Funcționarea cognitivă. Efectele traumei se observă și prin slaba capacitate de concentrare a atenției, prin dificultățile de gândire sau afectarea capacității de raționament deductiv, prin lezarea abilității de autoobservare sau automonitorizare.
7. Relația cu sine. Trauma ne împiedică cunoașterea de sine și dezvoltarea. Ne afectează prețuirea propriei persoane, condamnându-ne la atitudine autocritică și autopunitivă. Din cauza traumei ne percepem ca fiind oameni urâți, niște impostori fără valoarea sau drept la replică.
Despre fațetele ascunse ale traumei și despre vindecare au povestit Andreea Brașovean și Gáspár György, la #EpicTalk, un podcast găzduit de Pagina de Psihologie și susținut de E.ON.
Cărțile recomandate de Gáspár ca lectură aferentă acestui subiect sunt:
- Într-o voce nerostită
- Mitul normalității
- Ce s-a întâmplat cu tine?
- Cum ne recăpătăm starea de bine, conectare și siguranță
Întregul episod din #EpicTalk este disponibil video pe YouTube sau în format audio pe platformele Spotify, Apple podcast, Google podcasts și Anchor FM.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
