Să ai emoții atunci când urmează să prezinți ceva în fața unui public. Să-ți fie greu să intri în vorbă cu necunoscuți la o petrecere. Să-ți fie teamă să nu te faci de râs la prima bere cu noii colegi de muncă. Toate astea par mici momente de nervozitate pe care le întâmpinăm cu toții în viața de zi cu zi. Ele, însă, devin adevărate blocaje pentru cineva care suferă de anxietate socială. Atunci, chiar și cele mai banale activități și interacțiuni zilnice pot deveni momente de frică și tensiune. Am înțeles asta dintr-un serial anime și vreau să-ți povestesc despre el, pentru că, uneori, filmele și serialele la care ne uităm ne ajută să înțelegem mai multe despre noi. Și despre ceilalți. Și poate te va ajuta și pe tine.
O călătorie spre prietenie
Bazată pe seria de manga japoneză cu același nume, Komi Can’t Communicate este un serial anime de comedie sau, și mai simplu, o poveste coming-of-age care poate vorbi despre mulți dintre noi. Aici, facem cunoștință cu Shoko Komi, o liceană de clasa a noua, studentă la un liceu privat de elită. Deși la început e portretizată drept o prezență misterioasă, chiar ușor arogantă, ne dăm seama repede că în realitate lucrurile stau altfel: Komi e o tipă timidă și retrasă, cu toate că, paradoxal, ea e idolatrizată de colegi pentru frumusețea ei. Toată atenția pe care o primește devine copleșitoare, mai ales în contextul în care aflăm că suferă de anxietate socială extremă, afecțiune care o împiedică să comunice cu ceilalți.
Așadar, lui Komi îi este aproape imposibil să vorbească în public. O voce din off ne spune asta în fiecare episod și ce ne mai explică este că, deși anxietatea o împiedică să lege prietenii, asta nu înseamnă că ea nu își dorește. Sau că nu o va face, în cele din urmă. Călătoria ei spre a se conecta cu ceilalți pornește odată ce Hitohito Tadano, un coleg de clasă, îi ascultă povestea (Komi i-a scris-o pe tablă în timpul unei ore de sport), înțelege că ea suferă de o tulburare de comunicare și se hotărăște să o ajute să-și atingă obiectivul, de a-și face o sută de prieteni.
Plecând de la premisa asta, mulți ar putea comenta că un astfel de storyline nu e nici măcar posibil, darămite probabil. Cum ar putea o persoană mai mult decât plăcută după standardele sociale să întâmpine greutăți în a socializa cu cei din jur? Dar asta mi se pare partea cea mai frumoasă la această poveste: îți arată că oricine poate suferi de o formă de anxietate, iar poveștile din spate sunt cât se poate de complexe, chiar dacă, la prima vedere, persoana respectivă pare că trăiește o viață perfectă.
Tulburarea de anxietate socială: ce este?
Hai să explicăm puțin: tulburarea de anxietate socială este o afecțiune cronică de sănătate mintală, care pornește dintr-o teamă irațională de situații sociale sau publice și care vine la pachet cu disconfort emoțional puternic. Cu alte cuvinte, persoanele cu anxietate socială prezintă o teamă intensă de a nu se face de râs în fața celorlalți, se îngrijorează legat de cum se vor simți și cum se vor comporta în fața celorlalți, se tem că ceilalți îi vor judeca sau „își vor da seama“ cum sunt cu adevărat. Vorbim, deci, despre dificultăți de a vorbi în public, a mânca în fața altor persoane, a folosi toalete publice, a scrie în fața altor persoane, a discuta într-un grup, a cere informații și tot așa.
℗PUBLICITATE
Ce determină această afecțiune? Răspunsul simplu este că nu știm exact ce anume. Răspunsul mai complex indică spre numeroase elemente, specialiștii considerând că responsabilă este o combinație de factori genetici și factori externi. Legat de mecanismele genetice, mai multe studii au raportat că există un risc de 2-3 ori mai mare ca persoanele cu rude diagnosticate cu fobie socială să dezvolte și ele această tulburare. Mai mult, Institutul Național de Sănătate Mintală (SUA) susține că experiențele negative, cum ar fi hărțuirea, abuzul sau relațiile conflictuale, pot contribui la apariția anxietății sociale. La nivel chimic, deficitul de serotonină este asociat cu anxietatea și poate afecta starea mintală a oamenilor. Spre exemplu, cercetările arată că persoanele care nu au suferit depresie anterior pot să nu devină depresive semnificativ odată cu un nivel de serotonină scăzut, în timp ce cei cu antecedente de depresie pot.
În cazul lui Komi, serialul joacă cartea eredității: înțelegem încă din primele episoade că tulburarea de anxietate a fost preluată de la tatăl ei, tulburare cu care vedem că se confruntă și fratele acesteia. Încet-încet, devine ceva comun. De altfel, studii recente afirmă că anxietatea socială este una dintre problemele de sănătate mintală cel mai des întâlnite și afectează o persoană din 13. Iar pandemia de COVID-19 doar a accentuat lucrurile, astfel că numărul celor care suferă de anxietate socială a crescut cu 25%. Această tulburare începe, de obicei, în timpul copilăriei și poate semăna cu timiditatea extremă. Apare mai frecvent la femei decât la bărbați, iar această diferență de gen este mai pronunțată la adolescenți și adulții tineri. Și fără tratament, tulburarea de anxietate socială poate dura mulți ani sau chiar toată viața.
Anxietatea nu te definește
Cred că unul dintre cele mai importante lucruri pe care să le faci atunci când crezi că anxietatea ți-e colegă de apartament e să nu pui etichete. Faptul că experimentezi anxietatea nu te definește și nu îți setează identitatea, astfel că ar fi bine să iei lucrurile pas cu pas. Și, mai ales, să iei totul ca o ocazie bună de-a te cunoaște mai bine.
Apoi, trebuie să știi că poți avea o influență pozitivă asupra sănătății tale mintale pornind de la cele mai mici lucruri. Spre exemplu, reducerea consumului de cofeină, mișcarea fizică în mod regulat și somnul odihnitor sunt doar câteva dintre aspectele pe care le poți schimba în rutina zilnică și care contribuie la diminuarea nivelului de anxietate resimțită în corp.
Și, pe lângă acestea, cel mai bun lucru pe care îl poți face pentru tine, dacă simți că te confrunți cu anxietatea, este să încerci să mergi la terapie. Să stai de vorbă cu cineva specializat poate fi o gură de aer proaspăt, chiar și atunci când nu te confrunți cu o problemă. De altfel, terapia e un puternic instrument de autocunoaștere: te ajută să devii mai conștient și mai prezent, te „obligă“ să-ți dedici timp ție însuți, te îndeamnă (și te învață cum) să te privești mai puțin critic, cu iubire și compasiune. În majoritatea timpului, lucrurile nu se rezolvă de la sine, astfel că să ceri ajutor specializat, să înțelegi lucrurile prin care treci și să depui efort constant pentru a îmbunătăți lucrurile reprezintă o modalitate de a recunoaște nu doar că suntem cu toții fragili, ci că suntem oameni.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
