La jumătatea secolului XX, Abraham Maslow afirma că nevoia de apartenență îi determină pe oameni să se alăture unii altora și să formeze comunități, el „așezând“ acest tip de nevoie pe nivelul 3 al celebrei sale piramide.
În 2017, în cadrul unui discurs TED, Papa Francisc spunea, cu blândețea-i caracteristică:
„Mulți ani de viață mi-au întărit convingerea că existența fiecăruia dintre noi e strâns legată de a celorlalți. Avem nevoie unii de alții, niciunul dintre noi nu e o insulă, un EU autonom și independent, separat de ceilalți. Putem construi viitorul doar împreună, fără a exclude pe vreunul. Viitorul umanității este, mai presus de toate, în mâinile acelor oameni care îl recunosc pe celălalt ca fiind un TU, iar pe ei înșiși ca fiind parte din NOI. Nu ne gândim prea des la asta, dar totul este interconectat… Viața curge prin relațiile noastre cu ceilalți.“
Mai mult, de calitatea acestor interacțiuni depind sănătatea și fericirea fiecăruia dintre noi, fapt demonstrat științific și prin intermediul studiului Grant & Glueck întreprins la Harvard. În cadrul acestei cercetări, au fost monitorizate sănătatea fizică și emoțională a două grupuri-eșantion:
- Primul grup („Glueck“) a inclus 268 de studenți în anul II la Harvard, toți absolvind în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
- Al doilea grup („Grant“) a inclus 456 de băieți din cartierele cele mai sărace din Boston. Majoritatea locuiau înghesuiți, mulți dintre ei fără a beneficia de apă curentă, rece sau caldă.
La momentul de început al studiului, toți acești bărbați au fost intervievați și examinați medical.
A fost vorba despre o analiză complexă, desfășurată pe parcursul a 75 de ani, iar mesajul final a fost: „Relațiile bune ne mențin mai fericiți și mai sănătoși. În acești 75 de ani, studiul nostru a demonstrat că persoanele care s-au descurcat cel mai bine în viață sunt cele care au prețuit relațiile cu familia, prietenii și comunitatea.“ – Robert Waldinger (directorul studiului)
Așadar, avem la îndemână un leac al bunăstării, deloc costisitor. Însă prea puțini dintre noi conștientizează valoarea acestuia. De ce, oare? Cred că e o întrebare la care ar fi bine să ne răspundem, cu onestitate, fără amânare.
℗PUBLICITATE
De când am început să facilitez sesiuni de solution focused coaching, am șansa de a lucra cu mult mai mulți oameni. Știți ce observ? Nevoia enormă a fiecăruia de a fi ascultat și văzut – cu atenție, bunăvoință, prezență. Această nevoie ne însoțește pe tot parcursul vieții.
Dr. W. Thomas Boyce spune, în cartea sa, Orhideea și Păpădia:
„Fiecare viață umană este o perlă de o inestimabilă valoare. În esență, fiecare dintre noi, cei născuți pe această lume frumoasă și tumultoasă, este o ființă de mare preț. Fie că urcăm pe mult lăudata scară a șansei, fie că ducem o viață neștiută, fie că facem lucruri mari, fie mici, că suntem inteligenți, mediocri sau șterși, că suntem plăcuți la vedere sau avem o înfățișare pe care doar mama poate să o îndrăgească, suntem, fiecare dintre noi, un imens miracol al creației…“
Și, îndrăznesc eu să continui, merită să ne tratăm ca ființe de mare preț! Cu cât multiplicăm un astfel de comportament, cu atât spațiul dintre noi va fi mai curat și va crea bunăstare pentru toți.
Pentru mine, să „însoțesc“ ceea ce scriu cu un exercițiu interogativ a devenit un obicei, așa că vă las cu câteva întrebări:
- Când a fost ultima dată în care considerați că ați adus o contribuție pentru mai binele unei persoane?
- Ce cuvinte folosiți pentru a vă exprima recunoștința, mulțumirea?
- Când a fost ultima dată în care ați practicat ascultarea activă? Cu cine?
- Vă simțiți confortabil să cereți ajutor când vă este greu?
- Când ați zâmbit ultima oară? Cui? Din ce motiv?
- Vă este ușor să spuneți „îmi pare rău, iartă-mă“?
A venit primăvara, dragii mei. Haideți, vă rog, să sădim semințele potrivite, care ne vor asigura legături sănătoase, hrănitoare! Mulțumesc!
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
