Skip to content

În viața noastră există anumite momente decisive. Întâlnim oameni care ne inspiră să alegem un drum pe care altfel poate că nu l-am fi ales. Poate una dintre cele mai mari provocări ale adolescenților de astăzi este alegerea unei profesii. Îmi amintesc cum, în urmă cu 15 ani, am întâlnit, în cadrul unui ONG în care activam ca voluntar, doi oameni formidabili. Amândoi erau psihopedagogi, iar activitățile pe care le desfășurau împreună cu noi, marea lor majoritatea având ca focus dezvoltarea personală, m-au făcut să vreau să fac și eu, într-o zi, ce fac ei. Mă gândeam atunci că aș vrea să fiu psiholog și să lucrez cu copii și tineri pentru a-i ajuta să se descopere, să crească și să își atingă adevăratul potențial.

Cum arată, însă, astăzi lucrurile pentru tinerii din România? Cum își aleg ei o viitoare carieră? Cine îi ajută și cine i-ar putea ajuta mai mult?

Recent, OECD (Organisation for Economic Cooperation and Development – Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică) a publicat un studiu intitulat Dream Jobs? Teenagers’ Career Aspirations and the Future of Work. În acest studiu, autorii încearcă, pe baza datelor colectate în cadrul PISA (Programme for International Student Assessment) realizat în 2018, să răspundă la aceste întrebări. La studiu au participat aproape jumătate de milion de elevi cu vârsta de 15 ani. Acești elevi provin din 79 de țări. Pe lângă măsurarea nivelului de cunoștințe (citit, matematică, științe) și a abilității de a aplica aceste cunoștințe, adolescenții au răspuns și la o serie de întrebări legate de viitorul lor profesional: ce profesie cred că vor avea la vârsta de 30 de ani și care cred ei că este nivelul de studii necesar pentru a putea practica acea profesie.

Studiul ne arată faptul că visurile și aspirațiile tinerilor sunt puternic influențate de statutul socio-economic și de cunoașterea evoluției pieței muncii. Un lucru interesant îl aflăm din cercetările realizate în Australia, Marea Britanie și SUA. Acestea ne indică faptul că adolescenții care au lucrat part-time și au urmat și școala în același timp fac față cel mai bine tranziției de la școală la muncă. Cel mai probabil, acest lucru se întâmplă deoarece acești tineri au ocazia să aplice cunoștințele și abilitățile lor într-un mediu nou, nefamiliar. De asemenea, având un loc de muncă, pot înțelege mai bine care sunt cerințele angajatorilor.

Un lucru important la care s-a uitat studiul OECD este discrepanța dintre aspirațiile adolescenților de 15 ani și nivelul de educație pe care își doresc să-l atingă. În cazul unui procent mai mare de 20% dintre adolescenți s-a constatat o discrepanță între aspirații și nivelul de educație. În România, vedem că 25% dintre tinerii ale căror aspirații nu sunt aliniate cu nivelul de educație pe care își doresc să îl urmeze provin din medii dezavantajate, în timp ce doar 5% dintre tinerii care provin din medii avantajate prezintă această discrepanță. În cazul adolescenților din medii dezavantajate se remarcă faptul că aproximativ 30% dintre ei, chiar dacă au o performanță foarte ridicată la testele PISA, nu se așteaptă să urmeze învățământul terțiar (universitar sau non-universitar) și nu cred că vor avea o profesie care să presupună absolvirea acestui nivel de studii. Performanța ridicată la testele PISA se referă la a avea minimum nivelul 2 (profesionist) la toate probele, cu excepția unei probe la care să aibă nivelul 4 (performanță foarte crescută). Media OECD de tineri care îndeplinesc aceste criterii este de 39%, România având un procent de 16% (SUA – 41%, Elveția și Germania – 44%, Austria – 40%). Chiar dacă au un nivel ridicat al abilităților cognitive, este mai puțin probabil ca adolescenții din medii defavorizate să urmeze studii superioare. 

℗PUBLICITATE



Dar oare de ce există această discrepanță între aspirații și nivelul de studii pe care își doresc să îl urmeze? Studiul ne arată faptul că, în medie, doar 40% dintre elevi participă la activități care i-ar putea ajuta să aleagă o carieră: târguri de joburi, shadowing, internshipuri, orientare profesională etc.

Chiar și atunci când adolescenții știu ce profesie își doresc, de multe ori au nevoie de informații suplimentare care să le prezinte evoluția pieței muncii. Ce locuri de muncă vor fi căutate peste 15 ani și în ce domenii ne așteptăm să vedem un grad ridicat de automatizare? În țările în curs de dezvoltare, cum ar fi Brazilia, Indonezia și Thailanda, preferințele adolescenților se concentrează pe un număr foarte mic de meserii. Pe de altă parte, adolescenții din Germania sunt interesați de un spectru mai larg de meserii, acest lucru reflectând mai corect nevoile de pe piața muncii. De cele mai multe ori, adolescenții aleg dintr-o gamă restrânsă de profesii pentru că nu cunosc cu ce se ocupă multe alte meserii.

Una dintre sarcinile adulților și ale sistemului educațional este aceea de a se asigura că elevii știu cu ce se ocupă și care este nivelul de studii necesar pentru cât mai multe profesii și cunosc evoluția pieței muncii. De multe ori, toate aceste informații îi pot motiva pe elevi să învețe mai bine, să știe cum să-și gestioneze timpul și efortul pentru a se pregăti pentru viitoarea profesie și le oferă oportunitatea de a-și valorifica potențialul.

În România, de orientarea în carieră se ocupă, de cele mai multe ori, psihologul școlar, dacă are competența, instrumentele și timpul necesar pentru a face acest lucru. În țară, 70% dintre școlile din medii avantajate (ale căror elevi au participat la PISA) au minimum un psiholog școlar care oferă servicii de consiliere vocațională, în timp ce doar 30% dintre școlile din medii dezavantajate au parte de acest tip de servicii. În Germania, de exemplu, datorită politicilor pe care le-am putea lua ca exemplu, nu există o diferență procentuală între școlile din medii dezavantajate și avantajate unde există acest tip de servicii, ba chiar eforturile se axează pe a oferi mai multă consiliere vocațională elevilor din mediile dezavantajate. De asemenea, ne-am putea inspira și de la țările nordice, unde peste 95% dintre elevi, indiferent de mediu, au parte de servicii de consiliere vocațională. Consilierea vocațională și contactul cu mediul profesional este primordială pentru ca adolescenții de astăzi să fie adulții împliniți, competenți și productivi de mâine.

Alexandra Iacob este psiholog clinician (practicant autonom) și lucrează în propriul cabinet de psihologie cu copii, adolescenți, tineri și familiile acestora. A absolvit masteratul în Psihologia Dezvoltării și Psihologie Clinică la Universitatea Heidelberg din Germania în 2014. Alexandra este pasionată de oameni și dezvoltarea lor, de neuroștiințe și de viață. Își iubește meseria și caută mereu experiențe care să o ajute să se dezvolte personal și profesional.

Caută
Coșul de cumpărături0
Nu există produse în coș
Continuă cumpărăturile
0