Prima oară am scris la modul mai serios – adică nu teme pentru școală – prin generală, atunci când profesoara de civică ne-a propus să facem o revistă. Habar n-aveam ce e aia, dar mi-a stârnit curiozitatea. Vreo două luni mai târziu, cu multă muncă în redacția care se muta de la mine din dormitor, în biroul-cabinet de consiliere al profei, a rezultat o cărticică alb-negru pe care-am prezentat-o în cancelarie. Și, în final, cel mai bun lucru care a rămas din toată treaba asta nu fusese faptul că scrisesem pentru prima oară ceva al meu, ci nevoia de a o face din nou.
Simțeam nevoia de a da voce acelor frământări pe care nu îndrăzneam să le zic altcuiva. Cu alte cuvinte, simțeam să stau de vorbă cu mine însămi. Ți-am spus povestea asta pentru că vreau ca încă de la început să demontăm o realitate în care unii dintre noi poate mai credem: scrisul nu este pentru scriitori. Cel puțin nu exclusiv. Îți zic asta pentru că scriu de un pic mai bine de zece ani și în tot timpul ăsta de când tot pun cuvinte pe foaie, în încercarea de a da sens lucrurilor din jurul meu, am înțeles mai multe lucruri: scriem pentru noi înșine, pentru a fi mai puțini singuri, pentru a înțelege un pic mai bine spațiul dinăuntrul nostru. Astfel, aș zice mai degrabă că scrisul e pentru cei care caută. Și permite-mi să-ți explic de ce și mai ales cum s-o faci și tu.
Scrisul, cea mai accesibilă formă de terapie
Pe scurt, această practică presupune să-ți iei puțin timp pentru tine, să te așezi, departe de distrageri exterioare, și să scrii ce îți trece prin minte la momentul respectiv, fără filtre sau prejudecăți. E nevoie să înțelegi că nu există reguli, nu există așteptări și nu există vreo presiune de a livra un anume rezultat. De altfel, nici nu am putea spune că există vreun rezultat. Totul este un exercițiu continuu: ești doar tu cu tine în fața unei pagini-oglindă care așteaptă să așezi acolo gândurile care poate te apasă, în încercarea de a le înțelege mai bine.
Scrisul ca terapie poate semăna foarte mult ca proces cu un jurnal. Se diferențiază, însă, prin scopul acțiunii în sine: dacă în jurnal scrii pentru a consemna anumite evenimente ori momente din viața ta, scrisul terapeutic pune accent pe înțelegerea traumei, respectiv modul în care s-au simțit anumite întâmplări din viața ta. Sau, cu alte cuvinte, scrii despre ceea ce te doare, căci, odată puse pe foaie, emoțiile trec din abstract în concret.
Totuși, trebuie să subliniem un lucru: scrisul nu înlocuiește ședințele de psihoterapie propriu-zise, respectiv ajutorul unui profesionist special pregătit pentru a te ghida în acest parcurs de vindecare, dar poate fi o unealtă importantă de-a lungul procesul terapeutic. Iar asta pentru că, asemenea cititului, scrisul este un mijloc eficient de a ține la distanță anxietatea sau depresia, fiind un mijloc de descărcare și reglare emoțională. Acesta nu solicită prea multe resurse din partea noastră, ba chiar poate stimula introspecția și înțelegea propriilor gânduri și emoții.
℗PUBLICITATE
Beneficiile care apar atunci când ții un jurnal
La fel cum avem grijă de propriul corp – mâncând sănătos, făcând sport, având un program de somn echilibrat –, exact la fel ar trebui să ne îngrijim și de psihic. Astfel, e foarte sănătos să ai o agendă sau un caiet în care să scrii ocazional, când simți tu, din multe motive: te ajută să gândești (și să scrii) mai structurat, să te eliberezi, să te conectezi cu tine însuți, să înțelegi emoțiile pe care le simți, să le accepți. E drept, ai nevoie și de o doză de curaj ca să scoți din tine lucruri poate nu așa plăcute și elevate, însă cred că ele te pot ajuta să ieși un pic din mintea ta și să trăiești în prezent. Înțelegând mai bine lucrurile prin care treci tu, vei înțelegi un pic mai bine și lumea din jur.
Trecând de aceste beneficii mai mult sau mai puțin imediate, pe termen lung scrisul te poate ajuta să elimini trauma din propriul sistem – căci o vei transfera pe hârtie, ceea ce te va ajuta să o procesezi mai bine. Să scrii despre propriile emoții te pune în control, respectiv vei ajunge să înțelegi că poți alege felul în care reacționezi la ceea ce ți se întâmplă, dar și cum poți digera conștient aceste evenimente. Și nu ne referim la experiențe pozitive, ci din contră. Studii au arătat că, atunci când vine vorba de emoții negative puternice, corpul nostru poate – și deseori o face – reacționa fizic la durere emoțională. Scrii, atribui cuvinte emoțiilor și le dai sens. Astfel, a scrie cu sinceritate despre sentimentele tale te va ajuta să le înfrunți în mod realist.
De altfel, să-ți dai ca temă să scrii zilnic într-un jurnal te poate ajuta să combați procrastinarea, prin creșterea gradului de disciplină. Un astfel de exercițiu presupune să îți asumi ca, timp de 10-15 minute pe zi, să stai de vorbă cu foaia din fața ta, lucru care, pe termen lung, se va transforma într-o mică rutină. Sigur, nu vei vedea din prima acest lucru. Ce vei observa, însă, e că zilnic faci progrese, chiar dacă la început trebuie să îți pui remindere sau să tragi un pic de tine. Apoi, pe termen lung, disciplina dobândită se va vedea reflectată și în alte domenii ale vieții tale.
De unde să începi
Ziceam mai sus de puținele resurse pe care scrisul le cere, dar adevărul este că, pe lângă foaie și pix, ai nevoie de deschidere, răbdare, un strop de curiozitate, curaj și dorință de a încerca ceva nou. Totuși, deși sună ușor, este foarte probabil să nu fie, din simplul motiv că scrisul nu este la fel de accesibil tuturor. De aceea, cel mai important lucru atunci când scrii este să fii blând cu tine. Nu există nicio presiune reală, deoarece nu există niciun rezultat final. Scrii pentru tine și, cel mai probabil, nimeni – poate nici tu – nu va reciti toate acele rânduri. Acesta este cel mai bun motiv pentru care merită să scoți gândurile din minte și să le lași pe foaie. Așadar, începe cu tine. Întreabă-te „cum ești?” și lasă răspunsul să se scurgă în cuvinte.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
