Acum câțiva ani, am plecat în weekend de acasă și am crezut că am lăsat robinetul din baie picurând.
Anxietățile mele legate de aparatele de uz casnic lăsate pornite m-au însoțit de ani de zile și s-au extins într-atât, încât am ajuns să mă îngrijorez că boilerul o să ia singur foc și cuptorul o să se aprindă de unul singur. Anxietatea este într-adevăr un lucru ATÂT de minunat, nu-i așa?
Mă spălasem pe dinți înainte de a pleca spre tren, dar nu-mi aminteam să fi închis robinetul. Asta însemna, în mintea mea, că se petrecuse unul dintre următoarele scenarii:
- Robinetul a picurat în chiuvetă timp de câteva ore, apoi chiuveta s-a blocat cumva. Nu știu cum, dar a făcut-o. Drept urmare, apartamentul s-a inundat, a provocat un incendiu, iar întreaga clădire a ars din temelii.
- Robinetul a picurat timp de câteva ore, dar am lăsat, cumva, dopul în chiuvetă. Nu știu cum, dar am făcut-o. Drept urmare, apartamentul s-a inundat, a provocat un incendiu, iar întreaga clădire a ars din temelii.
- Robinetul a picurat în chiuvetă timp de câteva ore, apoi, cumva, a explodat. Nu știu cum, dar a făcut-o. Drept urmare, apartamentul s-a inundat, a provocat un incendiu, iar întreaga clădire a ars din temelii.
Scenariul final ce mi se învârtea prin cap – pe care încercam să-l ignor cât mai mult posibil – era că pisoiul intrase în baie, începuse să bea apă de la robinet, i se înțepenise limba acolo… iar când a scos-o, în cele din urmă, robinetul s-a rupt. Drept urmare, apartamentul s-a inundat, pisoiul s-a înecat, a provocat un incendiu, iar întreaga clădire a ars din temelii.
Stabilisem ca prietenul meu, Nick, care are o cheie de rezervă, să hrănească pisoiul, așa că l-am sunat, știi, doar ca să verific dacă… ei bine, doar ca să verific dacă pisoiul era în regulă. Adică, trecuseră treizeci de minute de când plecasem, s-ar fi putut întâmpla orice. Corpul mi-era paralizat de îngrijorare.
EU: Mulțumesc mult că-i dai de mâncare pisoiul.
NICK: Nicio problemă. Sunt aici acum, tocmai ce a mâncat micul dejun și este bine.
EU: Excelent.
NICK: Super.
EU: Ăăă…
NICK: Da?
EU: Nimic, nimic, e totul în regulă, mulțumesc.
NICK: Să ai un weekend minunat. Mă voi duce acasă acum.
EU: Da, mulțumesc.
NICK: E ceva în neregulă, James?
EU: În neregulă, ce? Nu? NU. Nu. Cu siguranță nu. Nu.
NICK: E ceva în neregulă.
EU: Nu, sincer, nu-i nimic.
NICK: Știu care-i problema.
EU: Oh, da? Super – știam că vei înțelege.
NICK: Totul este în regulă, nu trebuie să te agiți, i-am dat mâncarea cu aromă de ton așa cum ai spus și am păstrat puiul pentru mai târziu. Nu le-am încurcat.
EU: Da, mulțumesc. Exact din cauza asta îmi făceam griji… Perfect. Ăăă… Mă gândeam doar, ăăă… unde e pisoiul în acest moment?
NICK: Nu sunt sigur, poate a ieșit după ce a mâncat, cred.
℗PUBLICITATE
EU: Știi ce e amuzant? Adică ILAR – câteodată micul tâlhar se duce în baie și bea apă de la robinet!
NICK: În regulă.
EU: Știu! Așa-s pisicile, nu? Atât de amuzante, vai mie. L-am prins odată, l-am filmat cu telefonul, l-am încărcat pe YouTube, dar are doar trei vizualizări.
NICK: Ce păcat.
EU: Chiar tragic. Groaznic. Mă întrebam, dacă face asta acum, poate poți să-l filmezi?
NICK: Bine… pot să verific, cred.
EU: Doar dacă nu e prea mare deranjul, nu vreau să te stresez. Doar dacă vrei și tu.
NICK: Bine. Deci sunt în baie. Nu bea apă de la robinet. Nu sunt sigur unde e pisoiul.
EU: Nicio problemă. E… ăăă… ai spune că robinetul picură vreun pic?
NICK: Robinetul?
EU: Da.
NICK: Dacă picură?
EU: Hmmm.
NICK: Nu.
EU: Super, mulțumesc, pa. [Închide telefonul]
Pentru numele lui Dumnezeu.
Desigur, scenariul în care m-am spălat pe dinți și apoi am închis robinetul nu mi-a trecut prin cap.
În loc să-l sun pe Nick tot timpul pentru orice urgență legată de anxietatea mea, încerc să trăiesc cu incertitudinea – și să fiu în mișcare ajută foarte mult.
Când ne mișcăm, simțim că simptomele de anxietate se schimbă
Anxietatea vrea să mă țină într-un singur loc, cuprins de îngrijorare, întorcând pe toate părțile diferitele posibilități despre cum viața mea se va sfârși în mod dezastruos. Scopul ei este să te facă să te ghemuiești în poziție fetală, legănându-te încet dintr-o parte în alta și mormăind. Anxietatea vrea să mă ascund sub plapumă cu lumina stinsă. Tu trebuie să faci exact pe dos.
La prima vedere, sună puțin ciudat să te descotorosești fizic de sentimentele de anxietate, dar am constatat că dacă nu te miști, anxietatea se lipește de tine și crește. Anxietatea trebuie să plece, iar mișcarea ajută – nu știu de ce, pur și simplu așa se întâmplă. Anxietatea este o boală care afectează trupul, aduce cu ea palpitații ale inimii, transpirații, bufeuri, gură uscată și tremurat. Când ne mișcăm, simțim că simptomele acestea se schimbă, Pământul încă se învârte, iar tu ești activ și continui în ciuda anxietății.
De obicei, mă urc pe bicicletă și pedalez. Îmi place senzația de a merge undeva, deplasarea și sentimentul de progres. Anxietatea este uneori atât de severă încât mă chinui să dau din picioare la fel de repede pe cât aș face-o în mod normal, dar fiecare apăsare a pedalei este importantă și utilă. Mă duc, alteori, la sală și îmi închipui că sunt un schior norvegian de tură în timp ce mă antrenez pe bicicleta eliptică. Îi depășesc pe toți, câștig medalia de aur olimpică și bat recordul mondial cu trei ore. Sunt al naibii de grozav. Este bine să ai gânduri mărețe atunci când încerci fizic să eliberezi anxietatea, pentru că acest lucru contracarează tâmpeniile pe care ți le aruncă anxietatea, spunându-ți că nu ești valoros. Nu ești lipsit de valoare; ești un afurisit de schior de-a lungul țării, câștigătorul medaliei de aur, pentru numele lui Dumnezeu!
Există o mulțime de lucruri pe care le poți face fizic pentru a scăpa de anxietate. Poți să dansezi pe muzică disco în pantaloni mov, să te prefaci că ești o suricată hiperactivă în spatele canapelei sau să recreezi, în dormitorul tău, toate cele șapte evenimente de heptatlon. Nu te judec – alții ar putea, dacă te văd pe fereastră, dar eu nu o voi face – așa că dă din fund.
Extras din cartea Cum să-ți îmblânzești anxietatea.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
