Rezoluțiile de Anul Nou nu sunt, nici pe departe, subiectul meu preferat. Nu doar că n-am făcut niciodată o astfel de listă cu rezoluții, dar nici nu cred în schimbări drastice de la o zi (31 decembrie) la alta (1 ianuarie). Dincolo de viziunea mea, interesant este că majoritatea oamenilor ajung să renunțe la ceea ce-și propun să facă în Noul An până la sfârșitul lunii ianuarie. Și nu o spun doar eu, ci există dovezi care arată rapiditatea și lipsa de consistență cu care le trasăm (la final de an) și cum se „evaporă“, la fel de repede. De aici și Ziua Renunțării la rezoluțiile de Anul Nou, marcată în a doua zi de vineri a lunii ianuarie.
12 ianuarie 2024, ziua „îngropării“ rezoluțiilor de început de an
Presiunea socială și tendința acesta de a fi versiunea ta mai bună „de luni“ sau „de la data de întâi ale lunii“etc. nu fac altceva decât să stârnească multe conflicte interioare și emoții care, treptat, pot deveni copleșitoare. Nu mă înțelege greșit, nu consider că ar fi un lucru rău să ne stabilim obiective, nici vorbă! Dar există studii care ne arată că simpla formulare de intenții la începutul anului nu înseamnă, neapărat, și materializarea lor. De altfel, susțin că schimbările personale pot avea loc (sau se pot manifesta), atunci când avem motive întemeiate să le putem atinge și fără să ne „agățăm“ de o anumită dată.
Așadar, merită să fim sinceri cu propria persoană și să ne întrebăm când ar fi fezabil, spre exemplu, să ajustăm ceva în comportamentul alimentar, dar într-un mod realist, luând în calcul toate beneficiile, piedicile ori angajamentul pe care le-ar implica o astfel de ajustare.
Este important să înțelegem că schimbările merită făcute pe câte un palier al vieții (de exemplu, începem să practicăm yoga sau ne apucăm să învățăm o limbă străină, ori ne apucăm de școala de șoferi etc.), dar cu pași mici și concentrați, prevenind astfel suprasolicitarea sau riscul ca totul să devină o corvoadă. Mai ajută să conștientizăm că aceste intenții au un beneficiu care ne vizează pe noi, dar poate și pe cei dragi. În cele din urmă, prioritizarea este utilă și „binele comun“ câștigă.
Practic, pentru a ne asigura că suntem pe drumul pe care mintea și inima l-au ales, după cum vom vedea în acest articol, avem nevoie de claritate și de consecvență.
„Dușmanul“ intențiilor tale
Sunt un om extrem de curios, care caută explicații și dovezi certe, atunci când sunt preocupată de un subiect. Drept urmare, mi-am propus să aflu mai multe despre tema stabilirii intențiilor sau a obiectivelor și, mai ales, de ce unora le iese și altora mai puțin.
Astfel, am apelat la ajutorul specializat al Mirelei Oprea, coach acreditat ANC, psihoterapeută, autoarea cărții Dream Management. Fișa postului pentru cei care aleg să fie managerii propriilor vieți și fondatoarea mișcării Dream Management din România. Potrivit autoarei, motivele pentru care oamenii renunță la intențiile stabilite sunt multiple și diverse, dar le-am putea sintetiza în câteva categorii:
- Primul motiv, spune Mirela Oprea, are legătură cu modul în care ne stabilim rezoluțiile. Și asta deoarece, adesea, adăugăm pe lista noastră lucruri din categoria lui „trebuie“. De exemplu, „trebuie să fac anumite lucruri ca să fiu și eu în rând cu lumea“ sau „trebuie să dau jos kilogramele astea, pentru că așa nu se mai poate“. Atunci când rezoluțiile noastre sunt bazate pe imperativul „trebuie“, posibil să nu fim pregătiți pentru aceste schimbări, existând un risc mai mare de renunțare.
- Un al doilea motiv este reprezentat de faptul că nu avem o imagine de ansamblu. După cum ne amintește Mirela Oprea, adesea, aceste rezoluții minunate necesită schimbări semnificative de comportament. Iar aici realitatea ne dovedește că nu avem prea multe informații clar conturate în minte despre ce funcționează și ce nu funcționează. Comportamentele sunt formate din micro-pași, care, în timp, pot deveni obiceiuri, dacă alegem să-i practicăm constant. În spatele rezoluțiilor de succes se află știința comportamentală, căreia chiar merită să-i oferim un dram de crezare.
- Cel de al treilea motiv pentru care rezoluțiile noastre rămân nerealizate este lipsa unei strategii clare de implementare, este de părere Mirela. Este crucial să ne îndreptăm atenția și spre identificarea potențialelor obstacolele și să gândim strategii pentru a le depăși. Și, în cele mai multe cazuri, s-ar putea să nu fie suficient un „Doamne ajută!“ și să sperăm că totul va fi bine. Când ne vom izbi de inerentele obstacole ale vieții, este bine să fim cât de cât pregătiți cu o nouă opțiune sau chiar cu un plan B.
Pe lângă explicațiile și motivele amintite anterior, Tara Swart, doctor în neuroștiințe și autoarea cărții Sursa, evidențiază că „de prea multe ori, cele mai profunde dintre dorințele și intențiile noastre sunt contradictorii“. Posibil ca rațional să ne dorim ceva, dar din punct de vedere emoțional să avem o altă intenție. De exemplu, „Îmi doresc să fac mai mult sport și mișcare, dar nu vreau să ies din zona mea de confort sau să renunț la pauzele de social media ori la timpul petrecut în fața televizorului“.
Să fie totul o chestiune de voință?
Ni s-a spus de mici că voința este importantă, dar în ce măsură atingerea obiectivelor este o chestiune de voință? Din spusele Mirelei Oprea, „voința joacă, desigur, un rol în realizarea rezoluțiilor, dar importanța voinței este supraevaluată“. Am mai aflat de la Mirela că, potrivit cercetărilor, voința este o resursă limitată. Și suprasolicitarea acesteia poate duce la epuizare și renunțare. Ca să înțelegem mai bine, voința merită văzută precum un mușchi, care – după ce ne-a ajutat să alergăm doi, cinci, zece kilometri – obosește și are nevoie de repaus și de regenerare.
℗PUBLICITATE
Pe lângă aclamata voință, mai sunt multe alte elemente care contribuie la succesul manifestării sau al materializării intențiilor pe care ni le stabilim. Mi-a plăcut mult felul în care dr. Swart vorbește despre știința schimbării. În viziunea ei, ar trebui să fim încântați și motivați să punem în practică orice ne-am stabilit. Ea consideră că schimbările merită susținute atât prin puterea vizualizării, cât și printr-un anumit mindset. Iată câteva exemple de mentalitate care ajută rezoluțiile și intențiile noastre:
- Am încredere în faptul că sunt vrednic(ă) să-mi ating obiectivele. De exemplu, pot construi o afacere prosperă și-mi pot găsi un partener minunat.
- Am încredere că-mi pot gestiona emoțiile. În orice obiectiv pe care-l stabilim, lucrurile se pot complica și pot apărea emoții neplăcute. În astfel de situații, este important să avem curajul de a ne trăi emoțiile și de a lua decizii îndrăznețe.
- Am încredere că voi găsi soluții la provocările care apar. Gestionarea emoțiilor este o parte importantă, valorificarea creativității și a imaginației este o alta. Este important să nu ne cramponăm în victimizare și să ne păstrăm mentalitatea de creștere.
- Am încredere că pot să fiu înțelegător (înțelegătoare) cu propria persoană. De cele mai multe ori, traseul în atingerea obiectivelor nu este floare la ureche: „O voi da în bară, voi greși, voi avea îndoieli“. În astfel de situații, este nevoie să rămâi de partea ta. Mai exact, să înlocuiești critica cu ceea ce psihologii numesc compasiune sau bunătate de sine.
În programul de transformare a visurilor în realitate dezvoltat de Mirela Oprea, se regăsesc cinci piloni. Iar pentru a-i face cât mai ușor de înțeles, Mirela i-a reunit sub acronimul COPIL. Iată care sunt pașii de care este bine să ții cont pentru a avea grijă de visurile și rezoluțiile conturate:
- Clarificare: să înțelegi foarte clar ce-ți propui, nu doar în linii mari, ci și în detalii;
- Obstacole: anticiparea lor și crearea unor strategii de abordare a acestora, astfel încât să nu te doboare când te întâlnești cu ele;
- Pași mici: împarte procesul în segmente mai ușor de atins și pregătește-te pentru ceea ce ți-ai propus să faci;
- „Inimă bună“: o metaforă pentru oamenii de care ai nevoie ca să te ajute să realizezi ceea ce-ți propui. Nimic nu se realizează în izolare sau este mult mai greu de realizat dacă nu te ajută chiar nimeni;
- Liniște: liniștea interioară de care ai nevoie ca să poți face ce ți-ai propus și, nu în ultimul rând, limitele pe care le pui ca să ai loc pentru tine însuți/ însăți în viața ta.
Cum creezi puntea între intenție și implementare?
Să știi că încă nu am terminat. Mai avem de găsit răspunsuri la această întrebare. Și de descoperit ce înseamnă intențiile de implementare. Am aflat de la Mirela Oprea că acest concept a fost dezvoltată de Peter Gollwitzer și se referă la „planurile specifice și detaliate pe care este nevoie să le facem pentru a traduce o intenție generală sau un obiectiv în acțiuni concrete și măsurabile“.
Între intenție și implementare, pare că este necesar să mai faci un lucru foarte simplu, și anume să-ți adresezi următoarea întrebare: „Ce se întâmplă dacă… ?“. Și să găsești cât mai multe răspunsuri de tipul: „Dacă se întâmplă x, atunci eu o să… “.
Pentru a înțelege mai bine, Mirela ne oferă următorul exemplu: dacă scopul tău este ca în 2024 să pierzi în greutate, atunci ai putea să întrebi: „Și ce se întâmplă dacă ajung în vizită la mama și ea insistă să mănânc mai mult decât mi-am propus?!“. Apoi, vezi care sunt posibilele răspunsuri: „Păi, aș putea să o sun dinainte, să-i spun care este rezoluția mea și să o rog să nu insiste să mănânc mai mult decât doresc!“. Sau: „Ce se poate întâmpla dacă ies la restaurant cu prietenii și mi se va face poftă să mănânc și eu ce mănâncă ei?“. Iar aici posibil să ai mai multe răspunsuri: „Hmmm, acesta este un risc real, poate că ar fi indicat să nu ies cu unii dintre ei“; „Poate ar merita să alegem un anume restaurant“; „Poate să ieșim când voi simți că-mi este mai ușor să-mi gestionez impulsul“; „Poate este un context foarte bun să-mi testez rezistența la disconfort“.
Deși poate părea un consum prea mare de energie, genul acesta de întrebări și de răspunsuri reprezintă un antrenament mental pentru situații în fața cărora, altfel, ar apărea riscul de a renunța la rezoluți, visuri sau obiective.
O scurtă recapitulare
Pentru ca rezoluțiile să nu piară undeva la mijloc de ianuarie, ai nevoie să știi ce-ți propui și, mai ales, de ce îți propui. Să vizualizezi și să crezi că ești vrednic/ă de toate aceste schimbări. Poate ajuta să conștientizezi și care ar fi obstacolele în calea ta, identificând, totodată, și câteva strategii pentru depășirea acestora. Să accepți atunci când te-ai împotmolit și să dai dovadă de acceptare de sine când dai de greu. Să-ți alegi un trib pentru sprijin. Și, nu în ultimul rând, să știi când ai de spus „Da“ și când vei spune „Nu“.
Citește și:
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
