Blândețea, curajul, asumarea, rațiunea, libertatea, jocul sunt părți din noi însene cu care ne naștem. Părți pe care le avem și pe care le așteptăm natural de la lume când suntem bebeluși. Din păcate, de multe ori, ele sunt pierdute pe parcurs, adică sunt sacrificate pentru a supraviețui fizic sau emoțional. În primii ani de viață, este esențială păstrarea relațiilor cu îngrijitorii, iar asta înseamnă, câteodată, să lăsăm libertatea, acceptarea sau jocul deoparte – la asta se referă supraviețuirea emoțională.
Presiunea de a bifa criterii estetice pentru validare și apartenență
Sacrificiul acestor părți este devastator. Este o ruptură în ființa cândva întreagă. Poate nu simțim toate în mod direct durerea și suferința, însă, cel mai frecvent, simțim repercusiunile acestor pierderi făcute prin faptul că ne criticăm corpul. Îl punem în cutii, în categorii și îl silim să se potrivească cu niște standarde. Îl obligăm să nu arate decât ce este estetic și agreabil. Îl certăm și ne supărăm pe el dacă nu atinge standardele de performanță și frumusețe. Nu putem să ne privim corpul ca fiind o entitate vie, autentică, demnă de respect și de iubire. Nu putem să ne raportăm la corp ca fiind cel pe care îl locuim o viață și care ne poartă prin toate experiențele. Ne concentrăm doar pe cum sunt bifate acele criterii. De la un moment dat în viață (tot mai devreme în dezvoltarea fetițelor), acele criterii sunt internalizate. Fac parte din sacrificiul pentru acceptare și apartenență.
Aceste criterii au fost, din păcate, pentru mult timp, singura variantă de a primi validarea necesară. Ni se pare normal să ne trecem corpurile prin tot felul de evaluări și comparații. Deși a devenit o normă, nu (mai) este firesc pentru dezvoltarea și creșterea noastră. Este o construcție a culturii și o rămășiță a unui trecut dureros individual și colectiv. Nu mai sunt valabile aceste standarde, acum avem (fiecare în parte și la nivel colectiv) șansa de a ne lupta cu aceste standarde și de a ne recăpăta respectul și aprecierea față de propriile corpuri.
Cine te poate ghida în acceptarea propriului corp
Pe cât de devastatoare este această pierdere a părților din sine, pe atât de puternică este reîntoarcerea la ele. Așa cum există în lume oameni și atitudini care le alungă, neagă sau înjosesc, așa sunt și oameni blânzi și deschiși, care pot să te ghideze în a descoperi versiunile tale de joacă, exprimare liberă, acceptare și „purtare“ cu mândrie a corpului.
Dacă îți dorești să te întorci către corpul tău cu acceptare, e nevoie să cauți acei oameni. S-ar putea să fie și ele femei, dar nu e neapărat. E posibil să „îți apară în cale“, însă tot de tine ține dacă primești ceea ce-ți arată sau îți oferă. Iar din neuroștiințe știm că e nevoie să te simți în siguranță ca să primești. Va fi inconfortabil, însă e obligatoriu să fie în siguranță. Asta se construiește cu pași mici, în ritmul propriu.
Oamenii pe care îi alegi în viață, ceea ce consumi ca produse și servicii, ceea ce urmărești în social media – toate acestea pot să te ajute să te reîntorci cu acceptare către corpul tău sau să-ți mențină acele standarde. Dă-ți voie să filtrezi în funcție de asta. Toate aceste elemente se pot (re)construi la orice vârstă și în orice ritm. Corpul tău îți va fi recunoscător pentru fiecare pas făcut către el.
Ce mesaje te pot încuraja în acceptarea propriului corp
Mai jos vei găsi câteva mesaje propriu-zise care reflectă sau încurajează acceptarea propriului corp:
- Ești în siguranță să te uiți către interiorul tău.
- Ești în siguranță să te uiți la funcționalitatea corpului tău și să te îngrijești de asta.
- Ai dreptul să alegi dacă, cum și cât să arăți din corpul tău.
- Ai dreptul să alegi dacă și când să faci copii.
- Îți este permis să simți plăcere, liniște, siguranță, joacă.
- Corpul tău nu este perfect pentru că nu trebuie să fie perfect.
- Corpul tău este căminul în care ai locuit de când te-ai născut.
- Meriți la fel de mult, indiferent cum arată corpul tău.
Acum, că am citit aceste mesaje, în corpul meu simt senzațiile de…
℗PUBLICITATE
Iar un pas mic pe care îl pot face specific pentru a aduce aceste mesaje practic în viața mea este…
E în regulă dacă îți este foarte greu să primești aceste mesaje sau dacă le simți foarte departe de tine. Înăuntrul tău există o serie de mecanisme de apărare care ți-au servit mulți ani și care te-au ținut departe și de corp. E posibil să fie acolo un critic sau un pedepsitor intern care să fie vocal, pentru că mult timp te-ai confruntat cu exigență sau răutăți (acele standarde de care vorbeam mai sus). Acestea se activează când întâlnești această blândețe și acceptare.
Poți să te uiți la ele, să le mulțumești că încearcă să te protejeze sau să-ți explice o realitate (expirată) și să le reamintești că acum îți poți da voie să plantezi aceste semințe.
A trăi în senzații
O altă variantă de a transmite acceptare corpului este de a trăi conectată la senzații. Te invit ca, în perioada următoare, să-ți dai voie să simți cu ajutorul celor cinci simțuri prin care te conectezi la corp și la exterior (văz, auz, tactil, miros, gust). În plus, observă cum resimți distanțele fizice dintre tine și obiecte sau oameni. Exersează-ți atenția față de interior – ce simți sub piele, care sunt senzațiile dinăuntrul corpului tău. Fără a le judeca și fără a încerca să atribui o poveste. Doar observă-le și fii prezentă cu ele pentru câteva momente.
Amintește-ți că orice pas pe care-l faci, oricât de mic, este o reîntoarcere cu blândețe la corpul tău. Și dă-ți voie să te joci cu asta!
Articol realizat cu sprijinul Psylife.
Citește și:
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
