Pentru fiecare dintre noi, prima zi de școală aduce o senzație de început de lume. Închizi ochii și parcă te simți iar copilul din mijlocul careului, înconjurat de profesori, de zarvă, de colegi. Faci ba un pas spre ei, ba un pas spre gândurile tale. Îți trec prin minte zeci de griji: cum te vei trezi iar dis-de-dimineață, cum să stingi mai ușor dorul de vacanță și de libertate deplină. Te gândești cum te percep ceilalți. Te întrebi dacă ești suficient de bun, ce așteptări au cei din jur de la tine. Și multe alte „de ce-uri“ adresate retoric timpului care, odată cu goana lui, îți aduce mereu în față o nouă miză: de la primele litere ale alfabetului, la primele teste, de la primele mari examene din viața ta, la responsabilitatea de a da contur drumului pe care îl alegi pentru viața de adult.
Cât neadevăr în vechea zicală „ești mic și nu ai griji“, nu-i așa? Mintea ta e un labirint, iar începutul de an școlar e un moment atât de bilanț, cât și de noi planuri, un moment în care te întrebi dacă nu cumva rolul școlii e chiar acela de a te însoți în cele mai adânci colțuri ale labirintului, nicidecum să te facă să ieși din el fără a-l explora. Primești manuale, programe, planificări, orar, sfaturi multe despre cum trebuie să fii. Primești însă prea puține întrebări despre cum ești și despre cine vrei să devii. Așa că, nu întâmplător, simți destul de frecvent că te faci mic într-o lume scorțoasă și te întrebi cum de ajungi să înveți atât de multe despre lumea din jur și atât de puține despre tine.
Când te simți stingher sau nesigur, amintește-ți că e dreptul tău ca reîntoarcerea la școală să fie un motiv de bucurie. Că aici e locul cel mai potrivit să pui întrebări, să greșești și să înveți din greșeli, să te arăți așa cum ești, să construiești prietenii, visuri și amintiri. Să nu lovești și să nu fii lovit. Să ți se explice rolul valorilor înalte, dar nu doar din cărți, ci practicându-le. Orarul și ghiozdanul sunt pline, dar nu mereu te împlinesc. Pentru că, de multe ori, uiți să iei cu tine la școală câteva lucruri esențiale: visurile, curajul, încrederea. Pentru că, de multe ori, rămân nerostite chiar vorbele pe care ai fi vrut să le auzi și totuși nu ți le spune nimeni niciodată.
Așa că, dacă tocmai îți pregăteai ghiozdanul, pe lângă manuale, caiete și auxiliare, nu uita să pui în el:
Mult curaj
Da, și eu am trăit teama de a pune o întrebare la gândul că e stupidă. Nu, nu ești singurul care nu răspunde la ore îngrozit că-i va ieși pe gură vreo prostie. Să nu-mi spui că vrei și învoire de la sport ca să nu râdă lumea de cum arunci mingea! E firesc să vrei să te ascunzi ca să te protejezi, dar nu asta e calea spre succes. Dacă ai fi fost perfect, n-ar mai fi fost nevoie să mergi la școală, așa că nu lua teama cu tine în ghiozdan. Învață lecția curajului în fiecare zi și bucură-te de toate calitățile și de toate defectele tale. Pune întrebări, acceptă-ți stângăciile, caută să afli mai multe despre ceea ce îți place. Ți se spune prea des „Caută-ți drumul!“, dar destul de rar „Fă-ți un drum!”. Nu, nu trebuie să fii cumva. Doar învață să fii!
Onestitatea, colega de bancă a conștiinței voastre
Știu că, de multe ori, chiulul și copiatul par calea ușoară. Dar nu uitați că, înainte de a vă datora note mari, vă datorați demnitate. Să nu-mi spuneți nici că „scopul scuză mijloacele“, nici că ați aruncat un ochi în caiet în timpul examenului, ca să fiți siguri că vă depășiți colega de bancă. Nu uitați că onestitatea e adevărata colegă de bancă a conștiinței voastre. Nu „fentați“ examenele, oricât ar fi ele de importante, fie că vorbim despre bacalaureat sau despre admiterea la facultate. Prin fraudă, vă condamnați să obțineți și să jucați un rol dintr-un scenariu care nu vă aparține, în loc să vă trăiți propria viață. Veți fi infinit mai mulțumiți pierzând onest, decât câștigând pe nedrept.
℗PUBLICITATE
Visuri mari și multă încredere în ele
N-aveți idee cât de elastice sunt limitele capacității voastre de a evolua. Știu, drumul e greu. Veți fi dezamăgiți de oameni și de lumi, veți fi singuri uneori, veți greși și vi se va greși. Dar nimeni nu vă va putea distruge puterea de a visa. Iar ca să visezi departe, trebuie să vezi departe. Să-ți dai timp pentru tine când pici, dar să lupți să nu rămâi acolo. Să nu faci lucruri doar de dragul de a le face. Să găsești mereu echilibrul fin dintre ce lași în urmă și ce ai în față.
Poți să te amuzi, dar doar de tine va depinde, în viață, dacă un șut în fund chiar va fi sau nu un pas înainte. De șuturi se ocupă alții, dar pașii de tine depind. Fă-i cu încredere și cu efort. Niciun vis mare nu se poate îndeplini ușor. Și niciun vis nu poate fi îndeplinit din mijlocul patului, în timp ce butonezi telefonul sau în timp ce lenevești.
Mai multe întrebări, mai multe nuanțe și mai puține etichete
Degeaba ai toate răspunsurile, dacă nu știi să pui întrebări. Fugi cât poți de cei care îți spun că le știu pe toate, de oamenii neinterogativi, de stereotipuri, de etichete și de șablon!
Fiți mai atenți la nevoile celorlalți, la zbaterile și la vulnerabilitățile lor. La rândul vostru, spuneți civilizat ce vă rănește, ce vă deranjează. Evitați obediența irațională în fața celui care vă este social acceptat ca superior. Nu deveniți tributari ai principiului „capul plecat sabia nu-l taie“. Încurajați-vă colegii să se accepte, să se iubească așa cum sunt și să fie asigurați că fiecare comunitate, oricât de mică, are dreptul de a avea voci de care să fie reprezentată.
Poftă zdravănă și zilnică de învățat
Nu uitați niciodată cât de important este să învățați pe tot parcursul vieții, este cel mai frumos dar pe care vi-l puteți face singuri, o formă prin care vă iubiți pe voi înșivă. Căutați să învățați ceva nou în fiecare zi, din fiecare loc în care ajungeți, de la fiecare om pe care îl întâlniți, din fiecare încercare, din fiecare greșeală. Și amintiți-vă zilnic că nu învățați nici pentru mediile citite la festivitatea de final de an, nici pentru coronițe sau premii. Căci învățarea în sine e un premiul, singurul care va conta nu doar la sfârșit de an, ci o viață întreagă.
Citește și:
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
