Alegerea parcursului profesional nu este tocmai ușoară. Cu atât mai mult cu cât presiunea în acest sens apare încă de pe băncile școlii, când copiii sunt întrebați de adulți: „Ce vrei să te faci când vei fi mare?“.Desigur că intențiile sunt bune și întrebările pot fi nevinovate, dar asta nu ne scutește de responsabilitatea asumării faptului că punem multă presiune și inducem mult stres micului nostru interlocutor.
Decizia cu privire la direcția profesională este complexă: „Sunt nenumărați factorii pe care-i avem de luat în considerare, atunci când ne gândim să ne alegem direcția profesională pe termen lung: interesul, motivația și talentul sau vocația noastră, importanța socială și economică a profesiei la un anumit moment dat, nevoile financiare pe parcursul pregătirii profesionale versus câștigul salarial ulterior, stilul de viață, obiectivele pe termen lung“, spune Sabina Strugariu, psihoterapeută integrativă și colaboratoare a platformei paginadepsihologie.ro.
Există copii extraordinar de talentați, animați de pasiuni evidente încă de la vârste foarte fragede, care aleg sau sunt îndrumați să-și urmeze pasiunea și să-și fructifice talentul. Sunt adolescenți care descoperă, pur și simplu întâmplător, că au aptitudini sau înclinații pentru o anume materie sau o profesie care nu este neapărat cea care-i și pasionează, în mod activ. Și există oameni care ajung printr-o conjunctură (situația financiară, implicarea părinților, un anumit trend generațional) să-și aleagă o profesie pe care să o practice o perioadă de timp, urmând ca mai apoi să conștientizeze că ar fi mai potriviți într-un alt context profesional.
Așa se face că-și fac foarte ușor loc, ani mai târziu, dezinteresul la locul de muncă (sau poate chiar renunțarea la finalizarea studiilor), reproșurile și, negreșit, regretele.
Flexibilitatea poate fi mai importantă decât perseverența
Aș putea spune că eu însămi sunt un exemplu pentru ilustrarea temei pe care am ales să o explorez în acest articol. Mai precis, toată copilăria și adolescența am cochetat cu ideea de a alege domeniul medical (ba mai mult, deja începusem meditațiile la biologie și chimie, pentru a mă asigura că sunt îndeajuns de pregătită pentru concurența ce se estima, la acea vreme, de șapte candidați pe un loc la facultatea de medicină). La finalul clasei a unsprezecea, mi-am dat seama că nu era ceea ce-mi doream cu adevărat, căci domeniul relațiilor publice și al publicității ar fi fost mult mai atractiv și mai aproape de structura mea creativă.
N-a durat mult până mi-am structurat materia necesară examenului la SNSPA (Școala Națională de Studii Politice și Administrative), unde am fost admisă. Însă, în al doilea an de facultate, m-am angajat în domeniul bancar, pentru că deja o parte dintre colegii mei de facultate începuseră să fie interesați și de obținerea unor resurse financiare, în paralel cu studiile. N-a fost o alegere conștientă. Dar a fost una care m-a ajutat să mă pot întreține (din punct de vedere material) și, totodată, mi-a facilitat crearea unei structuri și a unei organizări temporale, pe care le-am replicat apoi și în viața personală.
După absolvirea facultății, am ales ca studiile postuniversitare să fie efectuate în zona financiar-bancară, atrasă fiind și de acest domeniu în care deja activam. Așadar, nu putem ști unde ne poartă viața și cum putem fructifica anumite situații și aptitudini, dar este necesar să fim deschiși și curioși, față de noi înșine în primul rând, și totul va veni de la sine.
Când vocația prinde glas
Vedem, în jurul nostru, tot mai des persoane care aleg, la vârsta a doua, să facă reconversie profesională, deși nu ne-am fi imaginat că mai au timpul disponibil (majoritatea fiind familiști cu responsabilități bine trasate) sau motivația necesară pentru a porni pe un drum nou. Unii dintre aceștia se află în poziții de conducere la joburile actuale, dar simt, în același timp, că a venit momentul să se pună pe primul loc sau să-și asculte inima și să o ia de la început, după propriile reguli.
Asemeni alegerilor romantice din pripă, la fel se întâmplă și în cazul alegerilor profesionale, impuse sau chiar făcute la insistențele ori în urma manipulărilor emoționale exercitate de alte persoane apropiate. Astfel, dacă părinții ori bunicii noștri obișnuiau să lucreze zeci de ani (până ieșeau la pensie) pentru același angajator, astăzi nu mai putem vorbi despre aceeași loialitate profesională, influențată de mai mulți factori, așa cum nu mai putem vorbi despre stabilitatea pe care un loc de muncă îl oferea odinioară. În același timp, conștientizarea, prioritizarea propriei persoane, dar și emanciparea societății, au făcut posibil ca indivizii să aibă libertatea de a o lua de la capăt, ori de câte ori doresc și simt că vor să schimbe macazul.
℗PUBLICITATE
Este lesne de înțeles că orice schimbare vine, la pachet, cu o serie de provocări, dar este important să punem în balanță (atunci când luăm o astfel de decizie) atât beneficiile, cât și dezavantajele unei eventuale schimbări radicale. În plus, este indicat să putem discuta cu un consultant în carieră, care ne poate ghida pașii și ne poate ușura acest parcurs.
Când este bine să apelăm la ajutor
Cristina Neacșu (trainer și consultant în carieră) normalizează ideea de dificultate, atunci când vorbim de o schimbare radicală în traiectul profesional menționând că: „Suntem obișnuiți cu un anumit statut social, cu un venit stabil și, nu în ultimul rând, cu o imagine creată în mediul profesional și personal, iar o schimbare de acest gen vine la pachet cu riscuri financiare și cu multe întrebări de la cunoscuți ce pot pune presiune suplimentară“.
Astfel, necesitatea interacțiunii cu un consilier în carieră este nu doar recomandată, ci și absolut necesară, întrucât potrivit Cristinei Neacșu: „Ne poate ajuta să distingem între o pasiune/hobby și o direcție profesională nouă. Apoi, ne va ghida spre joburile care se potrivesc cu ceea ce dorim să facem, luând în considerare și experiența noastră“.
Practic, ne va ajuta să înțelegem care este piața, de la salariul pe care-l putem obține până la companiile care ni se potrivesc. Și un alt aspect important este că ne va ajuta să ne construim o abordare, un CV care să atragă, precum și o scrisoare de intenție personalizată, care să ne aducă mai aproape de jobul mult dorit.
Optsprezece ani: vârsta potrivită la care să ne alegem profesia?
Mergând în profunzimea acestui subiect, merită menționat faptul că, în această perioadă, mă pune pe gânduri întrebarea: Cum știm ce drum profesional ni se potrivește cel mai bine, la optsprezece ani?
Astfel, am continuat discuția cu Sabina Strugariu, care este de părere că: „Nu există, așa cum spun americanii, one size fits all (o măsură potrivită în egală măsură tuturor) – acest panaceu universal. Însă există lucruri pe care le putem face astfel încât să-i susținem pe adolescenți într-o direcție potrivită pentru ei: teste de personalitate și aptitudini, consiliere vocațională timpurie, expunere prin voluntariat și stagii de practică. Respectiv, dezvoltarea gândirii critice de tip: «Ce pot face cu ceea ce am, aici unde sunt?», «Care sunt resursele pe care le am deja și ce mai am de dezvoltat, pentru a reuși să merg în direcția dorită sau pentru a schimba traiectoria profesională pe parcurs?». Credințele personale despre profesie, asemeni credințelor despre relații, se formează prin expunere, idealizare și experiență. Important nu este atât să găsim acel răspuns absolut și definitiv, ci să fim suficient de disponibili, curioși și curajoși, încât să facem o actualizare a setărilor din fabrică, atunci când este nevoie“.
Profesia este individuală, ea nu este un „bun“ familial
Suntem în perioada examenelor de final de an, dar această perioadă coincide și cu discuțiile dificile ce se poartă în sânul familiilor, care au copiii la final de ciclu școlar. Cred cu tărie că sunt mai mult decât binevenite opiniile și ghidajul adulților în alegerile pe care copiii urmează să le facă. Dar este important să ținem minte că dorințele, aptitudinile, precum și harul (ori chemarea către un anumit parcurs universitar, iar mai apoi profesional) aparțin exclusiv celor ce sunt în cauză. În definitiv, ei vor fi cei ce vor performa în câmpul muncii în încercarea de a evolua, pe drumul lor. Poate nu degeaba se spune: „Fă ce-ți place și nu vei lucra niciodată!“.
Pentru o aprofundare a subiectului, îți recomand drept lectură de vacanță cartea lui Adam Grant cu titlul Regândește. Forța cunoașterii lucrurilor pe care nu le cunoști, în care autorul punctează câteva aspecte care ne pot ajuta să înțelegem mai bine ce păstrăm și la ce renunțăm, atunci când vine vorba despre prezentul și viitorul nostru.
Citește și:
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
