E un mit acela că, în cuplurile fericite, oamenii nu se plâng de comportamentul celuilalt. De fapt, ar fi de-a dreptul absurd să ne așteptăm ca două ființe umane să trăiască împreună fără a se plânge de nimic. Toți avem nevoi, dorințe, ritmuri și obiceiuri specifice. Iar acestea intră uneori în contradicție cu ale partenerului, generând emoții puternice.
Este dovedit științific că să-ți sufoci din fașă nemulțumirile nu este o idee bună. O asemenea strategie v-ar lăsa pradă mâniei și resentimentelor față de soț sau soție. Și s-ar putea să vă inducă o stare de spirit pe care noi am numit-o „exacerbare a sentimentului negativ“, conform căreia gândurile negative la adresa partenerului de viață și a relației depășesc și acoperă orice gând pozitiv la adresa acestuia.
Se poate întâmpla să acumulați mormane de revendicări, ținând socoteala fiecărei ofense pe care v-o aduce partenerul. În timp, sentimentele negative intră în putrefacție și cangrena emoțională se extinde, generând la un moment dat una din două reacții: ori vă distanțați emoțional ca să evitați durerea… ori vă dezlănțuiți subit ostilitatea fără menajamente. Între timp, partenerul care a comis ofensele (și care a auzit arareori vreun cuvânt de nemulțumire din partea voastră) e complet pierdut în ceață. Există prea puține șanse ca el să-și îmbunătățească abilitatea de a vă îndeplini dorințele, de vreme ce n-are habar cu ce-a greșit – până în clipa în care voi vă atingeți limitele și explodați, împroșcându-l cu nemulțumirile pe care le-ați pus la păstrare.
Oricare ar fi situația, există și o a treia alternativă (pe lângă reprimarea doleanțelor, pe de-o parte, și combinarea lor într-un amestec exploziv, pe de altă parte): pur și simplu, partenerii pot învăța să-și exprime nevoile. Adică, să se plângă de ce-i doare, într-o manieră clară, concretă, respectuoasă și imediată.
℗PUBLICITATE
O astfel de abordare aduce numeroase beneficii. De exemplu, e mult mai probabil ca partenerul să vă audă plângerile și să le răspundă, când le rostiți în acest fel. Exprimarea sănătoasă a insatisfacției vă ajută să rezolvați problemele, să clădiți intimitatea și să vă fortificați relația.
Plângeri sănătoase vs. plângeri dăunătoare
Plângere salutară
- Împărțirea responsabilității pentru o problemă: „N-am fost în măsură să ne permitem o vacanță, în ultimii doi ani. Poate că vom reuși, totuși, să ne gestionăm bugetul mai bine.“
- Descrierea problemei în termeni de percepție, opinie sau stil: „Pur și simplu, așa sunt eu… mai conservator, când vine vorba de bani, și cred că ai dat prea mult pe acea pereche de pantofi.“
- Focalizarea pe o problemă specifică și abordarea pe rând a nemulțumirilor: „Ți-ai lăsat paharul ud pe măsuța de cafea seara trecută, iar acum a rămas pe blat o urmă rotundă.“
- Focalizarea asupra acțiunilor partenerului și a felului în care acestea vă fac să vă simțiți: „Am crezut că urmează să petrecem o romantică seară în doi, iar tu ai invitat-o pe maică-ta. Sunt amărâtă și dezamăgită.“
Plângere dăunătoare
- Aruncarea responsabilității în cârca celuilalt: „E numai vina ta că nu ne-am permis o vacanță, în ultimii doi ani. Risipești banii pe lucruri prostești.“
- Descrierea problemei ca pe un adevăr absolut: „Oricine și-ar fi dat seama că nu merită să cheltui atâția bani pe o pereche de pantofi!“
- Acumularea nemulțumirilor strat peste strat: „N-ai spălat rufe de două săptămâni, ai lăsat peluza să arate ca o savană și nici n-ai făcut curățenie în garaj – așa cum ai promis.“
- Criticarea personalității sau a caracterului partenerului: „Am crezut că urmează să petrecem o seară romantică în doi, iar tu ai invitat-o pe maică-ta. Cum poți fi un imbecil așa de nesimțit și de neghiob?“
Extras din cartea De la ceartă la dialog, de John și Julie Gottman.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
