La cea de a treia ediție a seriei de conferinței „Fain & Simplu“ de la Ateneul Român, unul dintre invitații lui Mihai Morar a fost psihologul clinician și psihoterapeutul Gáspár György.
Cei doi au discutat, preț de o oră și jumătate, despre modul în care relațiile influențează calitatea vieții și spațiul psihologic interior al oamenilor. Pornind de la copilărie, de la realitatea vieții de zi cu zi și de la fenomenele care se petrec la nivel global, Gáspár ne-a făcut o incursiune în paradigma relațională punctând aspectele care o diferențiază de paradigma individuală.
Particulă și undă
Trăim într-o cultură în care individualismul este promovat și aplaudat, dar uităm de esența noastră relațională, de nevoia de a contura și cultiva relații. Iar pierderea conștiinței noastre relaționale este principala cauză a durerii și suferinței umane. După cum reiese din ideile prezentate de Gáspár, noi, oamenii, ne implicăm în comportamente agresive deoarece nu știm cum altfel să relaționăm în momentele dificile. Simbioza sau absorbirea de sine reprezinte mecanisme defensive primare care se dezvoltă încă din mica copilărie, drept rezultat al lipsei de răspuns la solicitările noastre emoționale și de conectare. Iar la vârsta adultă, trăim ca și cum aceste mecanisme defensive ar fi singura modalitate de relaționare într-o situație critică. Ceea ce are nevoie societatea, pentru a evolua spre o civilizație relațională și mai puțin defensivă, este o amplă susținere emoțională. Relațiile dau sensul vieții, iar emoțiile reprezintă combustibilul vieții.
Inspirat tot de paradigma relațională, Gáspár a explicat conceptele de particulă și undă din fizica cuantică, care ne ajută să înțelegem mai concret dimensiunea relațională a lumii în care trăim. În fizica clasică și în psihoterapia tradițională, atomul respectiv sinele erau elementele centrale. Prin deducție, oamenii de știință au fost de părere că misiunea sinelui este să devină cât mai repede autonom și independent. În fizica cuantică, care se află și la baza paradigmei relaționale, atomul este divizat în particulă și undă. Cu alte cuvinte, fiecare sine are o trăsătură de particulă prin care se diferențiază de orice altă ființă. Dar are și trăsătura de undă prin care este în legătură cu întreaga lume din jur și cu fiecare ființă. De aceea, în paradigma relațională se spune că suntem la fel de conectați precum sunt picăturile de apă într-un ocean. Și tot ceea ce se petrece în exterior ne influențează spațiul psihologic interior. Sau și mai clar, interiorul oglindește exteriorul.
℗PUBLICITATE
Atunci când creștem și acționăm în siguranță, ne vom exprima mai ușor ambele trăsături (rămânând conștienți de propria valoarea și de importanța celor din jur). Dar atunci când sistemul nostru relațional este ostil sau nesigur, în mod repetat, ne blocăm în starea de particulă și începem să ne considerăm mai importanți decât ceilalți. Iar această atitudine poate genera comportamente agresive și violente, pe care adesea le exprimăm în mod inconștient.
A face vs. A fi
Cu intenția de a aborda cât mai multe categorii de relații interpersonale, Mihai l-a întrebat pe Gáspár ce mesaj are pentru adulții care au copii. Iar răspunsul a fost unul care ne poate pune serios pe gânduri. Observațiile clinice ale lui Gáspár arată că în zilele noastre părinții sunt activați în starea de „a face“, încercând probabil să compenseze neajunsurile generațiilor anterioare. Să facă ei înșiși cât mai multe și să facă copiii lor cât mai multe. Există această tendință de a exagera cu partea de educație. În timp ce copiii din prezent au mai multă nevoie ca părinților „să fie“. Să de-a dovadă de o prezență conștientă, să fie atenți și deschiși față de emoțiile copiilor, să fie iubitori și plini de compasiune.
Citește și:
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
