Ca oameni, trăim, zi de zi, cu dorința ca cineva să se gândească la noi atunci când nu suntem la vedere și vrem cu ardoare să nu fim dați uitării. Importanța de a simți că altora le pasă de noi, cel puțin din anumite puncte de vedere, nu este nici pe departe un moft, ci conturează în profunzime esența noastră umană. De-a lungul timpului, interconectarea și-a dovedit supremația, iar nevoia noastră de-a trăi într-o lumină pozitivă în mințile și în sufletele celorlalți a devenit tot mai evidentă. Apartenența și identitatea de grup sunt necesități adevărate, susținute prin nenumărate dovezi științifice, iar una dintre acestea este lucrarea publicată de psihologii Roy Baumeister și Mark Leary (1995).
Din multe puncte de vedere, lucrurile sunt destul de clare și intuitive. Pleci în lumea mare – să ne imaginăm că este vorba despre o delegație sau, în cazuri mai bune, despre o excursie – și știi că, dacă nu dai niciun semn sau nu te mai întorci, cei din familie sau din grupul tău de prieteni se vor îngrijora și vor face tot posibilul pentru a lua legătura cu tine. Având acest scenariu în minte și conștientizând valoarea apartenenței, te vei simți mai în siguranță decât în situația în care îți imaginezi că nimănui nu-i pasă de ce nu dai niciun semn de viață. Apartenența este corelată cu supraviețuirea și fericirea, în timp ce trădarea sau indiferența sunt toxine ce alimentează suferința și nefericirea.
Relațiile reprezintă adevărata bogăție
Multe dintre cărțile și cursurile axate pe dezvoltarea personală, fără să fac referire la cohortele de specialiști din online sau offline, îți vor spune că modul în care gândești sau interpretezi lucrurile este cheia succesului în viață. Dacă vrei să trăiești fericirea adevărată, „trebuie“ să-ți controlezi emoțiile și să te implici exclusiv în comportamente plăcute și dezirabile. Iar dacă vei face asta, alături de convingerea că ești o ființă umană specială, îți vei materializa visurile și vei cunoaște prosperitatea. În practica mea clinică, ajung mai cu seamă oamenii care au încercat toate acestea și, totuși, n-au dobândit prosperitatea interioară. Și, extenuați să alerge prin lume cu rezervorul emoțional gol, se întreabă: „Ce este în neregulă cu mine?!“.
Adevărul, din punctul meu de vedere, este reprezentat de faptul că centrarea exclusivă pe sine funcționează până la un punct. După care avem de făcut un upgrade mental și de acceptat că creierii noștri au evoluat prin și pentru relaționare socială. Universul nostru interior este mai degrabă relațional decât individual.
℗PUBLICITATE
Asta dincolo de faptul că starea interpersonală de bine este sursa stării de bine emoționale și mentale, nu invers. Noi, oamenii, nu putem avea existențe fericite fără să creăm legături. Relaționarea sigură reprezintă celula psihologică de bază a ființei umane și, fără asta, lumea noastră este goală și întunecată, asemenea unei peșteri părăsite. În ciuda faptului că societatea modernă funcționează prin amplificarea impulsurilor oamenilor de a se realiza și de a alimenta competiția deschisă cu ceilalți, mai mult nu înseamnă neapărat și mai bine. Sau, cel puțin, depinde din ce ne dorim mai mult. Este adevărat că, la nivel fiziologic, creierul uman a fost creat pentru a dori „mai mult și mai bun“, pentru a îmbunătăți lucrurile – spune Paul Gilbert, psiholog și psihoterapeut britanic. Dar falsele promisiuni din campaniile de marketing sau reclamele care ne bombardează continuu nu au cum să îmbunătățească lucrurile în profunzime. Poți să-ți folosești energia pentru a munci peste măsură, asigurându-ți astfel cele mai costisitoare bunuri de pe piață. Sau să te zbați pentru a ajunge în fruntea organigramei din compania pentru care lucrezi sau pe prima pagină a publicațiilor de business. Și, totuși, să te simți cel mai singur om de pe planetă. Adevărata bogăție nu este materială, sau cel puțin nu abundența la care tânjesc sufletele noastre. Prosperitatea mult visată presupune să învățăm limbajul mulțumirii și să decodificăm codul misterios al relaționării conștiente.
Antrenamentul pentru fericire
Una dintre cele mai înțelepte persoane pe care le cunosc este bunica mea maternă, o femeie de 83 de ani, trecută prin multe și cunoscătoare atât a greutăților, cât și a mentalității de creștere. Deși nu crede prea mult în psihologie și adesea mă contrazice, sunt convins că pasiunea față de psihoterapie am moștenit-o de la ea. Să nu vă imaginați nici că este vreo ființă umană perfectă. Are nenumărate colțuri sufletești, în care cei din jurul ei se agață. Dar are și o capacitate uimitoare de a citi viața și de a se orienta în plan sufletesc. Este omul care mereu mă sfătuiește, și pe care, de-a lungul anilor, am învățat să-l ascult cu tot mai multă atenție. În ultimele noastre întâlniri, mi-a reamintit două lucruri esențiale pentru fericire: să respir profund, des și să mă bucur de fiecare zi așa cum vine, pentru că noi toți avem timp doar cu împrumutul.
Cu fiecare clipă care trece, timpul nostru de viață se împuținează. Adevăratul antrenament pentru fericire presupune să facem mai puțin și să fim mai mult. Iar atunci când ne stabilim intențiile pentru noul an și vrem mai mult bine, să ne reamintim că relațiile pline de compasiune și de prețuire sunt adevăratul izvor de sănătate și de fericire. Prin urmare, respiră mai mult și iubește!
Citește și:
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
