Care sunt miturile pe care ni le spunem despre noi și viața noastră și care ne influențează? În clipa în care am început să ascult mai profund, nu numai propria voce interioară, ci și pe femeile de la cursurile mele, mi‐am dat seama că, indiferent de vârstă și etapele vieții, toți ne confruntăm cu provocări similare. Ne regăsim adesea prinși în povești ce au rezistat probei timpului, dar nu și a adevărului. Ne subestimăm și ne minimizăm abilitățile, aptitudinile și valoarea. „Nu sunt suficient de bună“ și ruda sa, „nu merit“, sunt mituri reale și universale, atunci când vine vorba de aprecierea de sine și recunoașterea propriilor merite în rândul femeilor. O consultantă de afaceri pe care am intervievat‐o, care lucrează în Silicon Valley, a spus că este șocată de cât de răspândit este sindromul impostorului în rândul atâtor femei de succes, care se simt „inferioare“ sau incompetente.
Mitul lui „nu sunt suficientă“
Joy este o mamă singură, terapeut ocupațional, una dintre cele mai realizate și capabile femei pe care le cunosc, care a lucrat în diferite medii clinice în timp ce își creștea cei doi copii. Ea este cea pe care te poți bizui pentru a găzdui prietenii și familia de sărbători și zile de naștere, reușind să aducă oamenii împreună atunci când nimeni altcineva nu o poate face. Joy a refuzat să fie intervievată pentru această carte, iar atunci când am întrebat‐o care este motivul, ea mi‐a răspuns: „Sunt o ratată. Puteam să realizez mult mai multe. Ar fi trebuit să fiu într‐un punct mai bun acum.“ Îți sună cunoscut?
În timp ce bărbații își atribuie succesul „competențelor de bază“, femeile își atribuie succesul „norocului“, „muncii asidue“ și „sprijinului din partea altora pe parcurs“. Elevii își supraestimează în mod constant media generală, în timp ce elevele și‐o subestimează, iar atunci când vine vorba de căutarea unui loc de muncă, femeile tind să nici nu aplice în unele domenii, dacă nu îndeplinesc toate calificările acelui post, în timp ce bărbații aplică dacă îndeplinesc doar 60 la sută dintre ele. În plus, după găsirea unui loc de muncă, aproape 60 la sută dintre bărbați își negociază primul salariu, în timp ce mai puțin din 10 la sută din femei fac acest lucru.
Anna, în vârstă de 48 de ani, este mamă a doi adolescenți și lucrează cu normă întreagă ca arhitect comercial, fiind cofondatoare, împreună cu soțul ei arhitect, a unei firme de succes din Minneapolis ce poartă numele de familie al soțului. Anna predă, de asemenea, în cadrul programului de arhitectură al universității locale, face parte din consiliul de evaluare a arhitecturii orașului și se ocupă de colaborări ample, ce reprezintă cea mai mare parte a veniturilor firmei. Din exterior, Anna are o carieră de succes. La finalul interviului nostru, ea a întrebat dacă mai poate adăuga un lucru. S‐a aplecat și mi‐a șoptit: „Sunt director la firma noastră de peste 20 de ani, însă nu am avut niciodată un salariu.” Nu mi‐a venit să cred. Ea mi‐a explicat că firma lor funcționa ca întreprindere unică sub numele soțului și nu s‐a gândit la acest lucru până în clipa în care s‐a desfășurat interviul. A explicat că atât timp cât este căsătorită, crede că va fi bine.
Indiferent de vârsta, statutul profesional sau pregătirea noastră, multe dintre noi continuăm să ne desconsiderăm propria putere și valoare în lume. Această poveste construită cultural acționează ca un filtru controlat în cazul multor femei și le modelează nu doar convingerile și comportamentul, ci și conștiința de sine. Înainte de a termina interviul cu Anna în acea zi, i‐am recomandat să analizeze posibilitatea de a înființa o corporație și de a obține un salariu. Spre bucuria mea, două luni mai târziu mi‐a spus că acum primește un salariu, pentru prima dată în carieră.
Există alte câteva mituri legate de „nu sunt suficient de bună“, inclusiv „nu sunt suficient de inteligentă, suficient de eficientă, sau suficient de rapidă“. Poți alege unul care te reprezintă. Credem adesea că e ceva în neregulă cu noi, dacă nu putem ține pasul sau nu suntem acceptate așa cum suntem. Acesta este modul în care povestea pe care am dezvoltat‐o din experiențele noastre sociale ne modelează opiniile despre noi înșine. Le‐am întrebat pe femeile cărora le‐am luat interviu, indiferent de vârstă, ce recomandări au pentru femeile tinere. Sfaturile lor au reflectat în mod constant miturile pe care e posibil să le avem: „Nu‐ți fie frică să arăți cine ești cu adevărat“, „Ești îndeajuns“ și „Fii cine ești“.
Un alt mit spune că grija de sine este egoistă
Folosesc termenul de grijă de sine pentru a include autocompasiunea. Femeile pun de cele mai multe ori pe primul loc familia, prietenii, munca și cred că a nu face acest lucru este egoist, egocentrist sau orgolios. Atât așteptările sociale și culturale, cât și cele ce provin de la familie, prieteni și cele pe care ni le impunem singuri, consolidează acest mit.
℗PUBLICITATE
Acordă‐ți câteva momente pentru a te gândi la cele mai cunoscute mituri. Pentru mine, „Pot să le fac pe toate“ este unul important și cel cu care m‐am confruntat cel mai mult. Mă obsedează zilnic. Până să încep să intervievez femei pentru această carte, credeam că doar generația mea are astfel de preconcepții. Eram sigură că generațiile de femei născute după mine, care au acum între 20 și 50 de ani, nu mai încearcă să facă totul. M‐am înșelat. Continuă să fie dificil pentru majoritatea dintre noi să ne acordăm permisiunea de a nu mai încerca să facem totul – și să facem bine.
Sunt nenumărate formele pe care le ia mitul „Putem face totul“: „Voi recupera totul în acest weekend“, „Voi avea mai mult timp atunci când se va termina acest proiect, când îmi voi schimba locul de muncă, când îmi voi termina antrenamentul, când tata se va muta într-un cămin de îngrijire a persoanelor vârstnice, când ambii copii vor pleca la facultate (adaugă propriile variante)“. Ce se întâmplă atunci când acele momente viitoare magice devin momentele noastre prezente?
Gândește‐te la un moment din viața ta în care ai crezut că vei beneficia de mai mult timp liber. S‐a întâmplat acest lucru? Sper că da, însă de cele mai multe ori lucrurile nu funcționează în acest mod, pentru că în general nu avem suficient timp, cu atât mai puțin mai mult timp. La câteva luni după ce s‐a retras din funcția de administrator al școlii, soacra mea, Sue, mi‐a spus: „Vei simți, de fapt, că ai mai puțin timp pe măsură ce treci prin viață“. Nu am crezut‐o atunci, deoarece eram încă foarte ocupată cu copiii mici și lucram cu normă întreagă; nu‐mi puteam imagina o viață mai aglomerată sau mai complicată. M‐am înșelat.
Așteaptă-te la dezordine și accept-o
Odată ce ne îndepărtăm de aceste mituri distructive, neproductive, însă puternic înrădăcinate – aceste povești eronate – putem începe să nu ne mai simțim „inferioare“ atunci când zilele sau săptămânile noastre sunt în dezechilibru. La urma urmei, viața este dezordonată. Concluzia: așteaptă-te la dezordine și accept-o. Zilele noastre sunt pline de îndatoriri, planificate sau nu. Normal că nu poți să mergi la sală, să îți conduci copilul la școală, să ajungi la birou la ora opt dimineața, să aștepți instalatorul, să mergi la meciul de fotbal al fiicei tale, să‐ți iei mașina de la reparat, să îți vizitezi mătușa la spital, să gătești o cină hrănitoare și delicioasă, toate în aceeași zi – sau chiar o săptămână. Însă multe dintre noi exact asta încearcă să facă, zi de zi.
Îndatoririle diferă, însă exigențele și așteptările zilnice, impuse de noi sau de alții, sunt aceleași. Nu există un răspuns sau o soluție simplă, iar schimbarea socială sistematică este, de asemenea, esențială în abordarea acestor mesaje și mituri. Cu toate acestea, avem o șansă să ne îndepărtăm de influența acestor mituri și să ne apropiem de o stare mai profundă de bine, dacă ne cultivăm capacitatea de a fi prezenți, de a privi lucrurile dintr‐o perspectivă cât mai clară.
Extras din cartea Darul prezenței conștiente.
Citește și:
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
