În timp ce scriu aceste cuvinte, se vorbește deja de câteva luni de zile despre apariția caselor de pariuri precum ciupercile după ploaie, fenomen care a ajuns să influențeze atât presa, cât și conținutul pe care îl vedem la televizor. Casele de pariuri, mai nou, sponsorizează totul: de la competiții sportive și ce se scrie în articole sportive, până la emisiuni de televiziune. Ai zice că nu este treaba noastră: piața este piață și plătește cine are bani, dar opinia mea este că acest tip de fenomen devine treaba noastră în momentul în care ne influențează viețile și viitorul copiilor noștri.
Cazinourile și jocurile de noroc sunt accesibile la un click distanță
Acum câțiva ani, dacă voiai să pariezi, ar fi trebuit să-ți faci curaj să intri într-un cazinou. Acele clădiri misterioase, fără geamuri, astfel încât clienții să nu-și poată da seama dacă este noapte sau zi, cu aspect luxos, aflate la periferia marilor orașe sau chiar la frontieră, așa cum puteam vedea de câte ori ieșeam din țară cu autocarul. Până la 36 de ani, n-am intrat niciodată într-un cazinou: curiozitatea mea nu a învins acel sentiment că ceva nu este în regulă cu un astfel de loc.
Dar între timp, lucrurile s-au schimbat. „Acel loc“ a devenit magazinul de la parterului blocului unde, dacă ești puțin pe grabă, poți să intri și accidental, crezând că mergi să iei pâine sau conserve pentru pisici. Într-o spirală și mai absurdă de atât, odată cu apariția jocurilor online, nici nu mai este nevoie să ieși din casă ca să pariezi și, dacă te-ar mai fi oprit jena că te poate vedea cineva, acum a dispărut și această barieră.
Și copiii pot ajunge dependenți de jocurile de noroc
Din nefericire, acest fenomen nu a luat amploare doar în România; din fericire, psihologii și cercetătorii au început să studieze efectele acestui fenomen și despre faptul că nu doar adulții sunt expuși la riscul dezvoltării unei dependențe de jocuri de noroc, ci și copiii. Motivul care îngrijorează este acela că primul lor contact cu un sistem de recompense, asemănător celor de la aparatele de jocuri, are loc foarte devreme în viața lor, în jocurile video.
Cel mai la îndemână exemplu este jocul numit Roblox. Așa cum putem citi pe Wikipedia: „Roblox este un joc pentru care nu trebuie să plătești ca să îl joci efectiv, dar pe măsura ce avansezi, poți achiziționa contra cost îmbunătățiri pentru personajul pe care îl construiești. În august 2020, Roblox avea peste 164 de milioane de utilizatori pe lună, incluzând peste jumătate din copiii americani sub vârsta de 16 ani. Deși această platformă primește în continuare recenzii bune, a stârnit și un val de discuții legat de practicile care exploatează naivitatea jucătorilor minori“.
Problema este că expunerea repetată creează o nouă normalitate. În timp ce eu, ca adult, încă îmi amintesc vremurile în care acest tip de joc era inaccesibil, creierul copilului fotografiază constant logo-uri și sloganuri care îndeamnă la distracție garantată și câștiguri rapide. Cum aș putea să-i explic eu că ceva ce este atât de des întâlnit nu este ceva normal? Sau că ceva ce a devenit „normal“ nu este neapărat bun?
„Să spunem că copilul tău începe să joace acest joc la o vârstă fragedă. Loot boxes – așa numitele cutii cu prăzi apar tot timpul. Vrei să ajungi la următorul nivel, trebuie să plătești; vrei o anumită armă pentru personajul tău, atunci o poți cumpăra, dar întotdeauna există un factor de risc acolo, pentru că este posibil să nu primești exact ce ți-ai dorit. Unele dintre aceste accesorii valorează foarte mulți bani, iar altele deloc. În jocurile pentru adulți, acele arme sau accesorii valoroase pot fi revândute pe o piață secundară, iar împreună cu elementul de risc surpriză întrunesc trăsăturile unui sistem de jocuri de noroc. Iar copiii au ajuns să fie foarte devreme expuși la astfel de cutii de pradă“ (Shane Kraus, doctor și cercetător în extinderea fenomenului jocurilor de noroc).
Într-un sondaj efectuat pe un eșantion de 1.102 adulți din Marea Britanie, în jur de 20% dintre jucători au declarat că loot boxes au fost primul contact cu jocurile de noroc și experiența aceasta i-a determinat să încerce și alte forme de jocuri de noroc la fel de distractive (Spicer, S. G., et al., Addictive Behaviors, Vol. 131, No. 107327, 2022).
℗PUBLICITATE
Pericolul este mai aproape decât credem
La începutul lunii decembrie, clasa fiului meu a organizat o ieșire la teatru. Pentru că începuse deja aglomerația specifică sărbătorilor, iar noi eram cu un autocar destul de mare, am decis că cel mai bine ar fi să luăm prânzul într-un centru comercial aflat la ieșirea din oraș. Lângă zona cu restaurante, se afla un loc de joacă pentru copii. Mi s-a părut o idee destul de bună. Acestea păreau interesante, cu tunelurile de joacă din plasă, cu bile colorate și saltele moi pe care poți sări fără să te rănești. Copiii erau supravegheați de câteva domnișoare drăguțe și acel loc ar fi putut deveni o opțiune pentru rarele ocazii în care merg în mall și pentru și mai rarele ocazii în care iau și copiii cu mine. M-am apropiat ca să văd și mai bine, iar sub tunelul suspendat era o zonă amenajată cu jocuri cu ecrane foarte asemănătoare cu aparatele acelea pe care le vezi în filmele americane cu rânduri de fructe în spatele cărora se află recompense surpriză: poate fi un câștig important sau niciun câștig. Nu poți să știi!
În acest loc, care cred că are replici în multe dintre mall-urile din țara noastră, era puțin diferit, în sensul că îți cumpărai fise cu ajutorul unui aparat în care băgai bani, cu fisele respective puteai începe să joci jocul pe un ecran luminat cu tot felul de cufere, recompense în funcție de specificul jocului. Odată ce încheiai fiecare joc, din aparat ieșea o serie de cartonașe. Cu acele cartonașe, puteai merge la un alt aparat, care le transforma în puncte. Finalul apoteotic: mergeai la vitrina cu tot felul de produse dorite de copiii (jucării cu personaje cunoscute, acadele, dulciuri) și îți puteai alege ceva de acolo, în funcție de câte puncte aveai. Nu știai ce, putea fi valoros sau nu, dar acesta era și farmecul! Zeci de copii, mai mici sau mai mari, intrau sau ieșeau, cu obrajii înroșiți și ochii sticloși, inundați de valul de dopamină declanșat de ecranele luminoase, elementul-surpriză și câștigurile rapide.
Ca părinte, dar și ca profesionist care se dedică educației parentale, îmi doresc să atrag atenția asupra acestui fenomen pe care mulți par să nu-l observe. Sigur, n-ar trebui să fie un lux ca un părinte să-și poată cumpăra o pereche de pantaloni, fără să fie nevoit să-și țină copilul cu o mână ca să nu se urce pe rafturi, dar în fond merită expunerea copiilor noștri la acele zone care le creionează la o vârsta atât de fragedă un traseu neuronal cu recompense imediate?!
Să fii părinte în secolul vitezei și al recompensei imediate poate fi o misiune foarte provocatoare. Mare parte din timpul petrecut cu copiii este ocupat cu negocieri și limitări sănătoase (elemente-cheie într-un parenting conștient, de altfel), dar poate deveni epuizant pentru părinții care sunt nevoiți să facă față cheltuielilor în creștere și luptei de a asigura traiul de zi cu zi.
În aceste vremuri, avem nevoie să ne alegem luptele, să ne conservăm energia pentru lucruri cu adevărat importante, cum ar fi sănătatea și integritatea psihică și emoțională a copiilor noștri. Cu acest articol, îmi doresc să ușurez munca multor părinți, influențându-i către o alegere benefică pe termen lung, atunci când cântăresc alegerea locului în care copilul lor își poate petrece timpul liber.
Cartea scrisă de Maté Gabor, Pe tărâmul fantomelor înfometate, te poate ajuta în conturarea unei percepții mai generale despre suferința pe care o trăiesc persoanele care se confruntă cu diferite adicții. Pentru ca niciunul dintre cei dragi ție să nu ajungă acolo, poți cere și ajutorul unui specialist în sănătate mintală, care te poate ajuta să accesezi acele resurse necesare pentru a gestiona cât mai bine astfel de situații.
Citește și:
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
