Acum cinci ani, când m-am mutat la București, m-am întâlnit, pe lângă entuziasmul unei noi etape din viața mea, și cu singurătatea. Am lăsat în urmă prieteni, colegi, familie și m-am trezit cu conștientizarea faptului că la vârsta adultă nu este chiar ușor să-ți faci prieteni noi. Pe măsură ce a trecut timpul, mi-am dat seama că nu sunt singura care se află în acest impas și am întâlnit clienți, alți semeni care au părăsit cuibul familiei sau viața tumultuoasă de student, care-și puneau aceeași întrebare: Cum construiesc prietenii în viața de adult?
Dacă și tu ai impresia că este mult mai greu să-ți faci prieteni ca adult decât era în copilărie, înseamnă că intuiția grăiește bine. Dificultatea nu vine din faptul că nu mai suntem cool sau am pierdut această abilitate. Ci mai degrabă pentru că elementele esențiale ale prieteniei se schimbă când atingem vârsta maturității. Acum avem un loc de muncă, copii și o serie de alte responsabilități, iar asta presupune, pur și simplu, mai puțin timp disponibil pentru prietenii. Cercetările din sociologie arată că pentru a ne face un prieten investim inițial, în medie, 50 de ore, în timp ce pentru prieteniile apropiate investiția ajunge la 200 de ore.
Loviți de realitate
Un prim factor care s-ar putea să ne pună o piedică în construirea relațiilor de prietenie la maturitate este așteptarea pe care ne-am construit-o în copilărie și în adolescență. Aceea că prieteniile se întâmplă organic. Tot sociologii constată că ideea potrivit căreia prietenia se bazează pe noroc este legată de mai multă singurătate, în timp ce a înțelege că aceasta necesită efort este corelată cu mai puțină singurătate. De ce? Oamenii care au conștientizat că prieteniile vin cu efort l-au și depus. Au apărut la evenimente și au intenționat să-și creeze conexiuni. Mulți dintre noi se bazează pe credința că, indiferent ce-ar face, nu-și vor face prieteni. Acest tip de gândire devine o profeție care se împlinește de la sine. Dovezile arată că, dacă începi să te expui, e mult mai probabil să-ți faci prieteni.
De ce să ne deranjăm?
În primul rând, pentru că ne simțim mai izolați după câțiva ani de pandemie. Apoi, pentru că prieteniile nu sunt doar un plus frumos, acea cireașă din vârful tortului social, a unei vieți împlinite de muncă și de familie. Prietenii sunt un puternic stimulent al dispoziției (în timp ce singurătatea poate fi la fel de dăunătoare pentru corpul nostru precum fumatul unui pachet de țigări pe zi). În plus, prieteniile ne ajută să ne creștem reziliența la stres, să rămânem deschiși la minte prin experiențe și perspective noi, contribuind la inteligența noastră emoțională, pe măsură ce îmbătrânim.
Așa că nu renunța să-ți faci noi prieteni pentru a-i înlocui pe cei pe care i-ai pierdut în ultimii doi ani. Nu se va întâmpla fără efort, așa cum a fost când aveai 7 sau 17 ani. Dar cu puțină planificare și curaj, este mai mult decât posibil. Sănătatea ta mintală și fizică va avea mult de beneficiat din asta.
Pentru a face trecerea de la modul în care am fost obișnuiți să legăm prietenii în trecut la dezvoltarea diverselor abilități pe care fiecare dintre noi, la vârsta adultă, le poate cultiva pentru asta, îți aduc în prim plan o serie de #PsihoDescoperiri.
- Preia inițiativa
Așa cum spuneam, ajungem să presupunem că prieteniile ar trebui să aibă loc „organic“, dar acest lucru nu este fezabil când suntem adulți. Când eram mai tineri, obișnuiam să ne regăsim în contexte care aveau toate ingredientele pentru a cultiva legături. Iar elementul-cheie erau interacțiunile continue neplanificate. Ca adulți, nu ne mai întâlnim atât de des cu aceste contexte. Astfel că aceia dintre noi care încep să îmbrățișeze responsabilitatea de a-și crea aceste contexte sunt cei care reușesc să întâlnească oameni noi.
Cum arată inițiativa? Invită un coleg la o cafea, participă la evenimente, mergi la workshopuri, prezintă-te altora când mergi la sală sau în curtea școlii, în timp ce aștepți copilul să termine orele. Fiecare context social poate deveni un loc potrivit pentru exersarea inițiativei.
- Continuă, continuă, continuă
Să ne facem prieteni este un proces pentru care s-ar putea să simțim că nu avem suficient timp și energie, chiar dacă e un aspect pe care ni-l dorim. Iar persistența ne reamintește că nu este suficient doar să inițiem contactul cu cineva.
℗PUBLICITATE
Îmbrățișarea ideii că prietenia necesită timp ne poate ajuta să ne calibrăm așteptările, fără să punem presiuni nejustificate asupra mugurilor unei prietenii timpurii. Doar pentru că s-ar putea să nu se simtă o conectare fantastică încă de la început, nu înseamnă că nu veți fi deloc prieteni. Acest tip de relație se cultivă petrecând timp împreună, transformându-se pe măsură ce vă cunoașteți mai mult.
Cum arată persistența? Nu te lansa în judecăți rapide (și superficiale) despre potențialul prieteniei, continuă să te prezinți la întâlniri, să fii curios sau mai verifică din când în când ce face persoana respectivă. Asta va contribui la păstrarea optimismului pe parcursul procesului.
- Mișcă-te din loc
Să-ți asumi responsabilitatea în clădirea relațiilor de prietenie presupune și că-ți revine sarcina de a merge până la jumătatea drumului. Când întâlnim pe cineva, angajamentul pentru a face pași în relaționare este unealta cu care începem să consolidăm relația. Desigur că-ți vine mai ușor să aștepți ca celălalt să te contacteze, dar acest tip de strategie, de cele mai multe ori, îi poate transmite acestuia că nu ești interesat și, într-un final, îți va întări ideea că este imposibil să construiești prietenii noi.
Pe măsură ce trece timpul, prieteniile tind să devină reciproce, așa că, doar pentru că trebuie să depui efort pentru a-ți face un prieten acum, nu înseamnă că o vei face mereu. Reciprocitatea va veni, dar în primele etape ale relației, fii pregătit să mergi tu spre celălalt.
Cum arată responsabilitatea? Fii primul care-l invită pe celălalt, fă un check-up la ceva timp, comentează la o postare din social media. În esență, dacă-ți trece prin minte faptul că ți-ar plăcea să petreci timp, la un anumit eveniment, cu persoana respectivă sau că ți-ai dori să împărtășești ceva despre tine, nu mai sta să verifici cine a invitat sau a scris primul. Just do it!
Este clar că, la fel ca în cazul oricărei relații, și prieteniile la vârsta adultă presupun efort. Genul de muncă pentru care mulți dintre noi nu suntem pregătiți, deoarece „înainte“ nu eram obișnuiți să fie așa. Inițierea este necesară pentru conectare. Cred că îmbrățișarea acestor abilități pentru a ne face prieteni ca adulți înseamnă, în cele din urmă, îmbrățișarea ideii că avem puterea și controlul de a ne crea lumea socială pe care o dorim pentru noi.
Pe 29 iunie, de la ora 20:30, ne vedem LIVE pe Instagram Pagina de Psihologie, să dezbatem subiectul în profunzime.
Citește și:
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
