Nicio școală și nicio profesie nu ți-ar putea garanta vreodată succesul – financiar sau de altă natură. Un copil ce pune preț pe conexiunile apropiate cu adulții care îl îndrumă e foarte puțin probabil să guste succesul într-o școală impersonală, cu dimensiuni impunătoare (indiferent cât ar fi de prestigioasă ar fi). Și niciun copil prin venele căruia curg fluide ritmurile muzicii nu simte că succesul său va veni din profesia de stomatolog. În tot acest timp, fiecare fibră din corpul părintelui său protector spune: „Da, dar…“ (Adică „Da, dar copiii care au absolvit școli prestigioase întotdeauna își vor găsi un loc de muncă“ sau „Da, dar un dentist întotdeauna va câștiga suficient cât să trăiască bine“.) Trebuie să luăm în calcul posibilitatea ca nu doar să ne înșelăm, ci de asemenea să împiedicăm exact succesul pe care ni-l dorim pentru copiii noștri.
Haideți să punem cărțile pe masă. Chiar dacă fiecare dintre noi simte că propriul său copil e special, nu toți sunt dăruiți de la natură să aibă performanțe școlare. Evident, unii dintre ei sunt extrem de talentați și vor face performanță academică la nivel înalt, așa că, pentru ei, școlile de top oferă genul de educație care li se potrivește și le îndeplinește nevoile. Însă, deși e lucru cert că acele școli faimoase admit printre recruți numai elevii și studenții cei mai sclipitori, niciun copil n-ar trebui făcut să creadă că intrarea sa la un anume liceu sau colegiu ori într-o anume universitate este vitală pentru el. Pentru diversele tipuri de excelență care există în oameni, există variate școli care să i se potrivească fiecăruia. La fel ca adulții, și copiii pot fi uimitor de talentați într-un domeniu și surprinzător de nepricepuți într-altul.
Copiii noștri sunt ființe mult mai complexe, interesante și unice decât notele pe care le-au obținut, scorurile înregistrate la testele de limbă străină sau diplomele universitare cu care se aleg în final. Un copil poate fi expert în științele exacte, dovedind un real interes în domeniul sănătății publice; altul, deși elev bun, poate pune accent în viață pe minunații lui prieteni, pe care-i consideră la fel de importanți ca temele școlare; iar un al treilea ar putea fi absolut fascinat de muzică și sunete, așa că, deși la școală abia are note de trecere, camera lui arată ca un studio profesional de înregistrări. E posibil să te uiți la acești trei copii și să gândești: „Pariez pe copilul care-i expert în științe.“ Dar, dacă-i privești în profunzime… oare, chiar nu vezi că toți sunt niște făpturi fascinante și că ai putea fi mândru de oricare dintre ei? Fiecare dintre copii are talent cu carul și-și condimentează viața în felul său – argumente suficiente pentru a-ți sugera ție, adultul, că, dacă va avea parte de respect și susținere, va atinge succesul în felul său.
℗PUBLICITATE
Asta nu înseamnă că notele, școlile urmate și opțiunile profesionale nu contează. Sigur că au importanța lor. Însă chiar dacă la început toate acestea contează mai mult pentru tine decât pentru copilul tău, în cele din urmă ele vor trebui să fie de interes mai mult pentru copil. Tinerii trebuie să-și investească resursele în alegeri, obiective și realizări pe care să și le dorească ei înșiși, nu părinții lor. Tocmai de aceea, ar fi util să ne încurajăm copiii să încerce o gamă variată de activități. Mai apoi, atunci când apar obstacole și situația devine dificilă, să punem accent pe efort și să încurajăm perseverența. O parte din sentimentul de succes vine din conștiința faptului că ești bun la ceva anume; iar cea mai mare parte a senzației că ești bun la ceva provine din conștiința faptului că ai depus efort și nu te-ai dat bătut la greu.
Dar iată unde se face diferența: antrenamentul impus de un părinte anxios, care vede măiestria într-un domeniu ca fiind o chestiune de viață și de moarte, e foarte diferit de antrenamentul încurajat de un părinte care înțelege provocările vieții și insistă pe efort și perseverență, dar nu e personal afectat de performanța copilului. Copiii vor avea cel mai mare succes atunci când și acolo unde vor decide ei înșiși să pună suflet; atunci când și acolo unde vor hotărî ei înșiși că se întâlnesc talentele cu interesele proprii. În asta constă educația: să le permitem să-și aleagă munca pe care o vor face în viață sau, pe măsură ce înaintăm în timp, profesiile în care se vor specializa. Trebuie să înțelegem că unele interese vor deveni doar simple hobby-uri, în vreme ce altele vor reprezenta pasiuni pentru care ei vor aloca în final cele mai mari resurse. Pentru unii copii, aceste pasiuni se vor concretiza într-o prestigioasă cercetare științifică, pentru alții vor aduce includerea în breasla bancherilor, iar pentru alții vor deveni o simplă slujbă sezonieră în industria cinematografică.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
