Ne apropiem de finalul anului școlar, de lunile în care mintea fuge la vacanță și de perioada în care ne dorim să fim mai degrabă la munte sau la mare și nu în spațiile obișnuite de peste an. Drept urmare, putem spune că starea de oboseală sau de epuizare reprezintă ceva mai mult decât firesc, după o perioadă încărcată.
Pentru mulți dintre noi, vacanța mare reprezintă recompensa supremă după un an de muncă, câteva luni bune de lecții, teme și alte activități extrașcolare. Dar psihologia ne amintește că o singură vacanță mare pe an s-ar putea să nu fie suficientă pentru ca mintea, trupul și sufletul nostru să treacă prin naturalul proces de regenerare și reîncărcare.
Exemple de activități pentru starea de bine
Studiile din domeniul psihologiei sănătății ne recomandă să identificăm modalități prin care să avem acces la perioade scurte și eficiente de odihnă cât mai des posibil. Indiferent că vine vorba despre o zi încărcată sau o săptămână infernală, este necesar să fim atenți la:
- Cât timp ne alocăm pentru odihnă, avem nevoie de minim 7-8 ore de somn pe noapte.
- Câte un „pui“ de somn peste zi, de 10-15 minute.
- A avea cel puțin câteva minute de deconectare, în fiecare zi, implicându-ne în activități plăcute și relaxante.
- A ne aloca timp pentru conectarea cu propriul corp sau a face câteva minute de centrare emoțională sau de respirație conștientă.
- Modul în care ne hrănim și hidratăm corpul.
- A ne aloca cel puțin o jumătate de oră de mișcare fizică, zilnic.
Micile, dar repetatele, momente de deconectare de la activități sunt precum respirația pentru starea noastră psihologică și fiziologică de bine și merită incluse în agenda unei zile obișnuite.
℗PUBLICITATE
Obstacole în calea relaxării
Adesea, părinții întâmpină dificultăți în ceea ce privește momentele de odihnă și de relaxare, deoarece agenda le este încărcată cu infinite priorități și uită, efectiv, de propriile nevoi. Psihologii au observat că principalele obstacole în calea momentelor de odihnă sunt:
- Tendința spre perfecțiune.
- Supraaglomerarea agendei și a programului.
- Dificultatea de a pune limite și a spune „nu“.
În mod evident, nu mai este vreo noutate pentru adultul modern faptul că epuizarea și extenuarea fizică și emoțională nu aduc niciun beneficiu vieții de familie și interacțiunii cu copilul. Cu atât mai mult cu cât, atunci când suntem epuizați, nivelul de toleranță psihologică se îngustează, reactivitatea emoțională crește și suntem mai predispuși la ciondăneli sau lupte de putere cu copiii.
Pentru mai multe informații despre acest subiect, îți recomandăm să asculți integral conversația dintre Mirela Retegan și Gáspár György, de la Antrenorul Părinților, pe frecvențele Radio Europa FM. Iar dacă urmărești conversația până la capăt afli cum poți câștiga cărți din shop-ul nostru și cel mai recent număr din ziarul Pagina de Psihologie.
Citește și:
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
