Ca psihoterapeut de cuplu, am adesea privilegiul de a vedea evoluția și transformarea unui cuplu. Am bucuria să-i văd trecând de la un moment de luptă pentru putere (în care fiecare este prins în propria perspectivă: „Celălalt nu mă aude, e de vină“, „Nu înțelege“, „Întotdeauna face așa“, „Nici nu mai putem comunica, fără să ne certăm“) la momente de (re)conectare (în care ambii reușesc să ajungă unul la celălalt și spun: „Dacă măcar aș fi știut cum este pentru tine“, „Aș fi făcut lucrurile altfel“, „Vreau să fiu alături de tine și vreau să fac relația noastră să funcționeze“). Sunt momente de mare vulnerabilitate și schimbare pentru fiecare dintre cei doi parteneri, în care ei își dau seama că, undeva pe drum, s-au pierdut unul pe celălalt, nu au știut cum să rămână aproape. Au apărut în scenă mecanismele automate, inconștiente, bagajele fiecăruia. Și apoi suferința, neputința de a ajunge la celălalt, incapacitatea de a se lăsa văzuți – de teamă, frica de vulnerabilitate și frica de a intra cu totul în relație, chiar dacă s-au atașat foarte mult unul de celălalt.
În orice situație ne-am afla în relația de cuplu, primul lucru pe care îl avem de acceptat este că, dincolo de emoții și sentimente, o relație bună, satisfăcătoare, înseamnă o decizie pe care o luăm în fiecare dimineață și un efort conștient pe care îl facem în fiecare zi.
La începutul anului, ne uităm și în urmă, dar și spre viitor. Analizăm ce-a fost, ce-am trăit și facem planuri pentru anul care a început. Cum ar fi, dacă am face același lucru și pentru relația noastră? Să ne luăm un timp împreună, pentru a ne uita la relația nostră, la ce-am experimentat, la ce-a fost ușor, la ce-a fost mai greu, la ce-am simțit și ce-am trăit împreună, la ce ne dorim de la celălalt și de la relație. Să ne amintim ce-am învățat despre noi și despre celălat, în anul care a trecut. Iată, așadar, câteva recomandări de început de an, pentru relația de cuplu:
Mai sunt lucruri nerezolvate sau nespuse între noi?
Adesea, nu mai reușim să ne auzim perspectivele și diferențele pe care le avem asupra unui subiect, dacă ele escalează foarte rapid într-o ceartă. Și, deși ne împăcăm după o ceartă, sunt șanse mari ca subiectul să rămână neîncheiat, fiecare să-și păstreze propria perspectivă și să simtă rănile create de ceea ce i-a spus partenerul. Apoi, din teamă că un nou conflict ar putea să apară și din lipsa abilității de a ne certa, nu mai discutăm acel subiect. În mod aproape evident, toate frustrările și nemulțumirile se adună în relație și iau forma unei tensiuni între noi.
Este sănătos pentru relație să avem curajul de a discuta despre conflicte, să ne asumăm partea noastră, contribuția noastră la conflict, și să acceptăm că, atunci când vrem să fim în relație, avem nevoie să renunțăm la dorința de a avea dreptate. Să ne întrebăm dacă există resentimente pe care le simțim, dacă este ceva ce ne dorim ca partenerul să știe, să-i vorbim despre ce-am simțit și despre nevoia noastră, atunci când o astfel de situație va reapărea. Și, în același timp, să avem curajul de a ne asuma contribuția proprie și de a ne cere scuze pentru ce-a fost nepotrivit în comportamentul nostru.
Pentru că suntem oameni, facem greșeli în relații, suntem răniți în relații și tot în relații ne vindecăm. Iar tocmai din acest motiv, trebuie să avem grijă de ele și, din când în când, să ne uităm la lucrurile nerezolvate dintre noi. Să le vedem, să discutăm despre ele, pentru ca mai apoi să le lăsăm în urmă, în scopul de a putea merge mai departe.
℗PUBLICITATE
Să-l apreciem pe celălalt și să-i fim recunoscători
Să-i mulțumim partenerului pentru că există, pentru că ne-a ales și a ales relația noastră, să-i spunem ce apreciem și iubim la el, să-i spunem în ce fel îi suntem recunoscători pentru ce este și ce face pentru noi și pentru relație. Și, în același timp, să-i oferim în dar gândurile noastre despre ce ne face să ne simțim iubiți în relația cu el, ce ne bucură, ce ne dă energie.
Să vedem ce simte, gândește și vrea partenerul nostru și cum îl putem ajuta noi în acest proces
A fi în contact cu ceea ce-și dorește partenerul, a păstra în minte faptul că el este diferit de noi și că, deși avem impresia că știm ce vrea, ce-și dorește, este posibil să nu fim în acord total cu perspectiva celuilalt este esențial pentru relația de cuplu.
Ne dorim o relație în care să fim noi înșine, nu persoana pe care o proiectează partenerul asupra noastră. Așadar, vă recomand să vă alocați timp ca să aflați cum a fost anul pentru celălalt: ce-a simțit, ce-a realizat profesional, ce gânduri a avut, ce planuri are pentru anul care vine, ce-și dorește să facă mai mult, diferit, ce-și dorește să viziteze, ce are nevoie etc. Și să aflați în ce măsură sprijnul vostru îl poate susține în acest demers. Iar apoi, în același mod, să-i dezvăluiți și voi partenerului toate aceste lucruri, gânduri, planuri, visuri, precum ce-ar putea face pentru a vă susține în realizarea lor.
Viziunea noastră asupra relației
Pornind de la ceea ce am împărtășit cu celălalt, să ne întrebăm cum putem integra în relație dorințele și nevoile ambilor parteneri, cum putem crea un spațiu în care fiecare să-și poată îndeplini visurile și aspirațiile.
Relația de cuplu este un dans între autonomie și atașament, între experiențe personale, individuale și experiențe împreună, între visuri și planuri personale și visuri și planuri împreună, între nevoile pe care ni le îndeplinim singuri și nevoile pe care ni le îndeplinește partenerul. Astfel, fără să pierdem ritmul, să ne uităm la modul în care putem integra ambele perspective și, în același timp, să creăm împreună o perspectivă comună. Un vis, un obiectiv, un interes comun al relației pentru următoarea perioadă.
Sunt câteva lucruri simple pe care le putem face la sfârșit de an și pe care vă recomand să le includeți mai des în programul vostru. Relațiile implică mult efort și dedicare, dar sunt un spațiu care, dacă avem grijă de el, ne va da înapoi mult mai mult decât am visat.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
