Simt că-mi explodează capul! Gândurile mele zboară în mii de părți: discursul pe tema impactului dependențelor asupra relațiilor, cursul despre depresie, prezentarea pe tema perimenopauzei și a menopauzei, oferta de ateliere pentru adolescenți, intervențiile la radio pentru promovarea noii cărți apărute la Editura Pagina de Psihologie Trauma prin ochii copilului, a lui Peter Levine și Maggie Kline, olimpiadele copilului mare, cadouri pentru prietenii copilului mic, pregătirea ședințelor pentru clienți, articolul pentru #OpțiuneaMindsight, toate în următoarele zece zile.
Când o să le fac? Cum prioritizez? Trebuie să te apuci, nu mai procrastina! Dacă ajung iar în burnout?! Totul se învălmășește în mintea mea! E haos! Și e rigiditate, în același timp! Corpul meu pare imobilizat și, sub toată greutatea acestor gânduri, nu-mi vine să fac nimic!
Cum mi-am transformat blocajul în entuziasm, bucurie și calm
Și cum stau așa cu ochii în computer și cu haosul în cap, îmi ridic ochii și încep să mă concentrez pe copacul din fața ferestrei. O parte din muguri s-au transformat în frunzulițe. Au apărut boboci mici albi și chiar și câteva flori deschise. Lărgesc câmpul vizual și constat că, față de acum două zile, văd din ce în ce mai mult verde. Ceva se mișcă printre crengi și atenția mea se mută pe trilurile de păsări pe care auzul meu le percepe. La început, precum un cor, apoi mă concentrez să diferențiez sunetele unele de altele. Este un freamăt în aer! Și entuziasmul ciripitoarelor mă cuprinde încet și pe mine. La început, subtil, simt căldura razelor pe față. De obicei, mă enervează când lucrez, pentru că-mi intră în ochi și nu mai văd clar ecranul laptopului, dar azi închid ochii și mă concentrez pe senzația pielii de la nivelul feței. Pe măsură ce mă concentrez pe senzații, îmi duc atenția spre cum se modifică agitația din capul meu, iar blocajul din corpul meu se transformă în entuziasm, bucurie și calm. Au fost suficiente două minute de practică mindfulness, pentru a calma avalanșa de gânduri și pentru a-mi dezmorți simțul proprioceptiv (propriocepția se referă la modul în care articulațiile și mușchii trimit mesaje către creier, pentru a ajuta la coordonarea mișcării).
Ai putea spune că nu s-a schimbat nimic, tot mai am acea lungă listă de sarcini de îndeplinit. Și, totuși, TOTUL s-a schimbat! În mintea mea acum e calm – ceea ce-mi permite să iau o decizie în legătură cu ce să încep. Pornesc din punctul în care sunt încrezătoare că le voi duce pe toate la bun sfârșit, nu din copleșire și deznădejde. Simt că sunt prezentă și integrată!
Într-una din cărțile sale (The Mindful Therapist), Daniel J. Siegel spune: „Să fii prezent ar putea fi abilitatea de a crea o stare integrată a ființei, care în timp devine o trăsătură“. Integrarea este văzută atât ca un proces funcțional, cât și ca o realitate structurală. Din acest punct de vedere, starea de bine poate fi definită ca momentul în care un sistem atinge integrarea. Abordarea sistemică de familie ne spune că fiecare individ reprezintă un sistem, la fel cum fiecare familie reprezintă un sistem. Un sistem integrat presupune că diferitele sale componente își păstrează individualitatea, specificitatea și, într-o anumită măsură, suveranitatea, dar aceleași componente sunt și legate, conectate unele de altele.
Schimbarea la față a unui sistem integrat – fluxul FACES sau fațetele integrării
Imaginează-ți mecanismul unui ceas: sunt multe rotițe de diferite dimensiuni și cu diferite funcții, fiecare are un rol, iar împreună reușesc să miște acele – îmbinarea părților diferențiate este cea care maximizează complexitatea sistemului, ne spune Siegel în Mintea – O călătorie spre centrul ființei umane (pag. 97).
Când un sistem este deschis influențelor exterioare, are mari șanse să devină haotic, dinamic, non-linear, imprevizibil.
Același sistem integrat va avea cinci caracteristici:
℗PUBLICITATE
F – Flexibil
A – Adaptat
C – Coerent
E – Energizat
S – Stabil
Fără aceste cinci caracteristici, orice sistem pendulează fie către haos, fie către rigiditate, fie (cum eram eu mai sus) către ambele. Ar putea fi privită astfel orice tulburare – ca o pierdere a integrării? Și astfel readucerea fluxului creat de cele cinci FACES ar putea fi răspunsul? Fără doar și poate!
Așadar, te invit să exersezi timp de mai multe zile la rând meditația celor cinci simțuri, cum am făcut eu în exemplul de mai sus. Începe prin a te conecta pe rând cu fiecare simț aproximativ un minut (având o practică îndelungată, mie mi-au fost suficiente doar două minute, ceea ce vei reuși și tu, dacă îți vei dezvolta acest mușchi mental). Ordinea în care îți vei duce atenția pe fiecare simț nu este importantă. Astfel, poți începe cu văzul – observă culori, nuanțe, obiectele din jur, forme, contraste, lumini și umbre.
Apoi, mută-ți atenția spre sunetele din jurul tău – pot fi sunete din afară (ciripitul păsărilor, claxonul mașinilor, foșnetul frunzelor, ticăitul unui ceas), poți porni de la cele mai din proximitate și treptat să te conectezi cu sunetele cele mai îndepărtate. La fel cum pot fi sunete din interiorul corpului tău: respirația sau digestia.
Apoi, te poți concentra pe mirosuri – poate un iz de pământ reavăn, de plante și flori (dacă ești afară), sau poate mirosurile de mâncare, condimente, hârtie, calculator încins (dacă ești în casă ori la birou), sau propriul parfum. Și apoi continuă cu simțul tactil – poți simți textura hainelor în diferite locuri de pe piele, sau contactul corpului cu scaunul sau cu podeaua, căldura sau răceala mâinilor, a nasului sau a extremităților, adierea vântului sau razele soarelui.
Și poți chiar să te concentrezi pe simțul gustativ – poate mai ai încă pe limbă gustul cafelei sau al unei băuturi băute mai devreme, sau al unui aliment. Poate fi de ajutor, pentru a izola simțurile tactil, olfactiv, auditiv și gustativ, să închizi ochii. Important este să nu judeci: nimic din ce vei observa nu este bun sau rău, mai important este să te concentrezi pe fiecare în parte.
La final, observă cum te simți în momentul prezent față de acum cinci minute: ce s-a schimbat? Pe măsură ce-ți va deveni familiar acest exercițiu, îl vei putea folosi atunci când te simți copleșit, sau înaintea unei prezentări, sau pentru a nu da curs unor comportamente de care nu ești foarte mândru(ă), cum ar fi țipatul la copii, scrolling-ul pe social media etc.
Citește și:
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
