skip to Main Content
Mindfulness: Igiena Minții, La Fel De Necesară Ca Igiena Trupului

Mindfulness: Igiena minții, la fel de necesară ca igiena trupului

Alarma de la telefon începe să difuzeze cele câteva note muzicale… Este ora 6 și începe o nouă zi. Cel mai odihnit dintre noi (sau cel mai motivat în ziua respectivă) îl trezește ușor pe celălalt și parcurge distanța până la bucătărie, unde dă drumul la fierbător… Pune câteva frunze de ceai verde în ceainic și lasă licoarea la infuzat. În acest timp, fiecare își face toaleta de dimineață și, aproximativ pe la 6.15, ne întâlnim în birou – unde cele două zafu ne așteaptă pentru o nouă sesiune de meditație. Timp de 30 de minute se așterne din nou liniștea în casă, până la „bing“-ul aplicației care ne monitorizează timpul. Apoi ne bem ceaiul și povestim diverse, până la 7.00 când sună din nou alarma de la telefon, de data aceasta intrând în scenă și copilul. Reconectarea și drăgăleala de dimineață, toaleta și echiparea pentru o nouă zi de grădiniță sau serviciu, mic dejun, iar în jur de 8 ieșim pe ușă plini de energie și încredere pentru ce ne va oferi noua zi…

Meditația

Cam așa se derula rutina matinală (a mea și a soțului meu) până să apară în viața noastră cel de-al doilea copil. De atunci, e cam haos… Nu știu niciodată la ce oră mă trezesc, nu știu la ce oră mă culc, nu prea știu ce mă așteaptă în ziua care urmează și rareori fac bilanțul zilei care a trecut… Nu mai fac meditații timp de 30 de minute, decât dacă mă duc pe un munte (ceea ce nu fac…). Însă mi-e dor și simt că lucrurile s-ar așeza altfel dacă mi-aș relua această practică. Am mai avut câteva tentative să ne reluăm rutina, iar atunci când ne iese, ziua are o altă savoare, o altă plinătate… Iar eu ador diminețile acestea când împărtășesc asemenea momente de intimitate și în care îl simt aproape – mă simt conectată și „simțită“ de soțul meu.

Jon Kabat-Zinn spune la un moment dat în cartea Mindfulness zi de zi: Oriunde vrei să mergi, acolo ești deja că „a nu practica este, de fapt, o practică“; iar atunci când te reîntorci la practică după o perioadă de absență, îi vezi și mai mult beneficiile, pentru că vezi efectele pe care le are lipsa de practică.

Am început să practic meditația într-o perioadă mai tulbure a vieții mele, acum 4-5 ani, când am acceptat față de mine însămi că mă autosabotez. Din punct de vedere emoțional, încă de acum 9 ani, când am devenit mamă pentru prima dată, îmi doream să mă desprind de mediul corporatist, unde simțeam că timpul și viața mea nu îmi aparțin. Însă din punct de vedere rațional, stăteam agățată de un salariu și un confort material fără de care credeam că nu pot fi fericită. Până în ziua în care, după 6 luni stresante cu peste 12-14 ore de lucru pe zi, am pierdut o sarcină dorită îndelung. Atunci am încetat să mai neg realitatea și am acceptat că eram împărțită între dorința de a petrece mai mult timp cu familia, de a avea o viață mai liniștită, și frica de a rămâne fără bani. Trebuia sa fac ceva, dar ce?

Pe acest fundal a venit propunerea soțului meu de a începe să medităm. Și a fost cea mai bună soluție pentru noi, la acel moment. El a fost cel care m-a introdus în practica „zen“ sau „zazen“. Apoi am început să citesc pe cont propriu. Instalarea acestei noi rutine a coincis cu momentul în care am început cursurile de certificare ca trainer mindsight. Am aflat astfel de programul MBSR (Mindfulness-Based Stress Reduction) și de Jon Kabat-Zinn, practicile mindfulness fiind și o componentă importantă în mindsight. A venit astfel confirmarea că practica meditației înseamnă igienă mentală și îmbunătățește atât procesele cognitive, cât și autoreglarea emoțională.

Mindfulness

Mindfulness nu reprezintă meditația în sine. Meditația este doar o tehnică, un instrument prin care putem să ne accesăm starea de prezență conștientă, să ne dezvoltăm atenția și, în definitiv, memoria. La nivel cognitiv, meditația și mindfulness contribuie la reducerea stresului și a tensiunii arteriale, întărirea sistemului imunitar, micșorarea durerii cronice, reducerea stărilor de depresie, scăderea anxietății și ajută în terapia aferentă tulburărilor de adicție. Datorită acestor beneficii, în ultimele decade, tratamentele bazate pe mindfulness au devenit „al treilea val“ din cadrul terapiei cognitiv-comportamentale. Au fost dezvoltate astfel terapii derivate, cum sunt terapia cognitivă bazată pe mindfulness (Mindfulness-Based Cognitive Therapy) sau prevenirea recăderii bazată pe mindfulness (Mindfulness-Based Relapse Prevention).

La nivel emoțional, conștientizarea ne permite să devenim mai sensibili față de ceea ce se întâmplă în momentul prezent – atât în interiorul nostru (emoții, senzații), cât și în lumea înconjurătoare. Se dezvoltă astfel empatia și reziliența. Nu e de mirare că, în perioada în care practicam meditația regulat, relația mea de cuplu s-a ameliorat. Nu înseamnă însă că acum, când nu mai practic atât de des, relația cu soțul meu nu este una bună sau că celelalte relații din viața mea au avut de suferit. Din contra, pe perioada în care meditam am format în creier noi căi neuronale, astfel încât – chiar și acum, după o perioadă lungă de absență a practicii – îmi este mult mai ușor să îmi accesez starea de mindfulness.

Mindsight

În abordarea mindsight, explicația pentru acest fenomen constă în faptul că am reușit să integrez domeniul conștiinței. Pentru cei care nu sunt foarte familiarizați cu abordarea mindsight și cu lucrările scrise de dr. Daniel Siegel, integrarea este un concept de bază: pe scurt, este capacitatea de a crea legături între diferitele componente ale unui sistem. Integrarea este mecanismul-cheie din spatele absenței bolii (de orice fel, fizică sau psihică) și al prezenței stării de bine (well-being). Există 9 domenii ale integrării, integrarea conștiinței fiind unul dintre ele. Celelalte 8 sunt: integrarea verticală, integrarea orizontală (sau bilaterală), integrarea memoriei, integrarea narativă, integrarea multiplelor fațete ale sinelui (a stărilor), integrarea temporală, integrarea interpersonală și integrarea identității (zisă și integrare transpirațională).

Revenind la integrarea conștiinței, aceasta se referă la modul în care utilizăm prezența și conștiența pentru a ne integra experiențele externe și interne. Prin integrarea conștiinței, ceea ce facem, de fapt, este să ne construim și dezvoltăm abilitatea de a ne stabiliza atenția, astfel încât să ajungem să facem alegeri și schimbări. Din această perspectivă, integrarea conștiinței este fundația tuturor celorlalte domenii ale integrării și ne permite să ne acceptăm stările de tulburare fără să fim „sufocați“ de ele, astfel încât să vedem lucrurile exact așa cum sunt, mai degrabă decât să ne simțim constrânși de cum ne-am dori noi să fie. De fapt, ne deschidem către întreaga gamă de percepții – informațiile receptate de noi provenind din lumea exterioară, din stările fiziologice, din relații și din minte.

Dacă și voi sunteți în căutarea unor practici care să vă ajute să depășiți stări depresive ori stresante sau oboseala cronică, vă încurajez să explorați și să încercați pe „propria piele“ meditația sau orice tehnici de mindsight, cum ar fi Roata Conștientizării, exercițiul care ne ajută să integrăm conștiința printr-o practică directă, explicată pe larg în cea mai recentă carte publicată de dr. Daniel Siegel – Mintea: O călătorie spre centrul ființei umane.

Nora Neghină

Nora Neghină este președinte și membru fondator al Asociației Mindsight România și expert în modelul de neurobiologie interpersonală dezvoltat de dr. Daniel J. Siegel.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Close search
Back To Top
×Close search
Caută