Cercetările arată că femeile au un nivel mai ridicat de stres decât bărbații, ceea ce ne poate pune în pericol starea de bine fizică și psihică. Ia o pauză rapidă în acest moment pentru a te gândi care dintre aceste două afirmații descriu cel mai bine părerea ta cu privire la stres.
A. Stresul este dăunător și trebuie redus, gestionat sau evitat; sau
B. Stresul este util, ar trebui acceptat, utilizat și apreciat.
Dacă ai ales prima afirmație, nu ești singura. Cu mai puțin de zece ani în urmă, mulți psihologi, medici și oameni de știință au pornit o cruciadă împotriva stresului. În cartea sa, Partea pozitivă a stresului, psihologa Kelly McGonigal a recunoscut că ani de zile a susținut că stresul este toxic.
Ce anume i‐a schimbat părerea lui McGonigal în legătură cu stresul? Un studiu din anul 1998 desfășurat în Statele Unite a analizat părerea a 30.000 de participanți cu privire la nivelul lor de stres și dacă ei considerau stresul ca fiind un factor nociv pentru sănătate. Opt ani mai târziu, datele au fost revizuite pentru a afla câți dintre cei 30.000 de participanți decedaseră. După cum ai putea ghici, nivelurile ridicate de stres s‐au corelat cu un risc cu 43% mai mare de deces. Un aspect surprinzător care i‐a atras atenția lui McGonigal a fost faptul că riscul crescut se aplica doar persoanelor care credeau că stresul le dăuna sănătății. Cei care au raportat niveluri ridicate de stres, dar nu îl considerau ca fiind nociv, nu erau mai predispuși la deces. Și, de fapt, ei au avut cel mai scăzut risc de deces din studiu, chiar mai mic decât cei care au raportat că au experimentat un stres scăzut. Cât de uimitor și surprinzător este acest lucru?
În situații importante, excitația fiziologică a stresului are loc în mod natural. În acest fel, stresul poate fi o parte inerentă a vieților noastre active și nu există nicio metodă de a‐l evita. O viață împlinită este o viață stresantă. Creșterea copiilor, îngrijirea părinților în vârstă, plata taxelor școlare, munca asiduă pentru a ne vindeca planeta, sau respectarea termenelor limită solicitante la locul de muncă pot aduce niveluri ridicate de stres în viețile noastre, însă acest lucru nu este în mod automat un stres negativ. Poate fi pur și simplu dovada unei vieți ocupate.
℗PUBLICITATE
Stresul poate fi pozitiv pentru noi
Cheia nu este să scăpăm de stres, ci să schimbăm modul în care ne raportăm la acesta. McGonigal explică astfel: „Când credem că viața noastră ar trebui să fie mai puțin stresantă, sentimentul de stres poate fi văzut ca un semn că ești inadecvat: dacă ai fi suficient de puternic, suficient de inteligent sau suficient de bun, atunci nu ai fi stresat . Stresul devine un semn al eșecului personal, în loc de o dovadă de umanitate.“ Deloc surprinzător, există șanse mai mari să ne simțim copleșiți și deznădăjduiți atunci când avem o astfel de mentalitate. Acest lucru subliniază de ce relația noastră cu stresul este atât de importantă.
Experiențele sunt, uneori, atât de amenințătoare încât ne declanșează nevoia de a lupta, fugi, îngheța, chiar și o reacție de leșin, ceea ce psihologul Carol Dweck, autorul cărții Mindset, numește „reacție la amenințare“ (precum sentimente de anxietate, frică, nesiguranță, cum ar fi „Nu pot face asta“). Stările prelungite de stres pot avea un impact negativ asupra sănătății noastre, chiar dacă factorul inițial de stres nu a fost nociv. Cu toate acestea, există situații în care este necesar un răspuns la amenințare; situațiile ce implică violență domestică sau din partea partenerului intim creează un stres toxic cronic și, prin urmare, activează reacții la amenințare la persoanele care se confruntă cu acestea. Pe de altă parte, ceea ce Dweck numește „reacție la provocare“ (încredere, entuziasm, optimism, „Pot face asta“) schimbă profund modul în care situațiile solicitante ne influențează viața.
Anumite grupuri suportă niveluri de stres cronic crescute, ca urmare a prejudecăților, discriminărilor și marginalizării cu care se confruntă pe baza identităților acestora. Oamenii de știință din domeniul social folosesc teoria stresului minoritar pentru a studia modul și motivul pentru care persoanele aflate în minoritate se confruntă cu o sănătate fizică și psihică mai precară în comparație cu omologii lor din grupurile majoritare. Această teorie este valabilă în cazul minorităților rasiale și etnice, precum și cele de gen și sexuale. Unele studii au luat în considerare intersecționalitatea și au ilustrat prevalența acesteia între grupuri. Un studiu, de exemplu, a ilustrat relația dintre stresul minoritar și nivelurile ridicate de anxietate și depresie la persoanele LGBTQ+.
Extras din cartea Darul prezenței conștiente.
Citește și:
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
