Trauma complexă, cunoscută și sub denumirea de tulburare de stres posttraumatic complexă (CPTSD), este o formă de răspuns la traumele multiple, repetate și persistente din copilărie sau din experiențele de viață ulterioare. Aceste traume, experimentate în mod repetat sau continuu, au făcut parte din mediul disfuncțional și periculos în care a crescut copilul, incluzând forme de violență, abuz, neglijare sau abandon.
Pentru a face față situațiilor dificile, copiii expuși traumei complexe au dezvoltat mecanisme de adaptare disfuncționale precum evitarea emoțională, hiper-vigilența sau auto-învinovățirea. Pe măsură ce acești copii au devenit adulți, modelele comportamentale au persistat, afectând modul în care ei percep lumea și se raportează la ceilalți, inclusiv în relațiile intime.
Impactul asupra atașamentului și încrederii
Cel mai evident impact al traumei complexe asupra relațiilor de cuplu este legat de atașament și încredere. Atașamentul insecurizant dezvoltat (anxios, evitant sau dezorganizat) se reflectă în modul în care supraviețuitorul traumei se raportează la partener. Experiențele de abandon sau neglijare din copilărie pot crea o frică de angajament emoțional într-o relație intimă, generând mai degrabă o permanentă căutare de semnale de respingere sau de trădare din partea partenerului și afectând nivelul încrederii în relație.
Dacă reacțiile emoționale devin copleșitoare, se poate activa nevoia de retragere din relație cu scopul de a evita durerea (în cazul celor cu atașament evitant). Sau, la celălalt capăt al extremei, persoana poate dezvolta o dependență excesivă de partener, așteptând ca acesta să-i rezolve problemele și să-i ofere siguranță emoțională (în cazul celor cu atașament anxios). Dacă atașamentul dezvoltat este de tip dezorganizat, comportamentul față de partener se manifestă printr-o oscilație ciclică între evitare și dependență.
Dificultăți în comunicare
Modelele disfuncționale de comunicare ce provin din mecanismele de supraviețuire și protecție învățate în timpul traumei pot perpetua ciclurile nesănătoase în relații și pot crea obstacole în procesul de construire a unei conexiuni autentice și profunde cu partenerul. În timpul traumei, mecanismele de auto-apărare au fost adesea activate pentru a face față suferinței și pentru a evita copleșirea emoțională. Necesare și eficiente în perioada traumatică, acestea devin dezadaptative și disfuncționale în prezent, generând tulburări de reglare a emoțiilor.
Supraviețuitorii traumei complexe pot experimenta blocaje emoționale și reprimarea sentimentelor, fiind incapabili de a-și recunoaște și exprima în mod deschis și onest sentimentele. Pot avea, de asemenea, reacții emoționale intense și imprevizibile, dificil de gestionat în contextul unei relații. De exemplu, pot deveni foarte sensibili la critici sau pot reacționa exagerat în fața situațiilor stresante. Acest comportament poate stârni confuzie în relație, iar partenerul poate fi descurajat să inițieze comunicarea din teama de a stârni o reacție negativă.
Un alt mod în care trauma complexă ar putea afecta comunicarea în cuplu este prin dezvoltarea unor comportamente pasiv-agresive. Persoanele traumatizate pot fi reticente să-și exprime direct nemulțumirile sau nevoile, așa că-și externalizează frustrările în mod indirect sau subtil, prin tăcere, ignorare sau sarcasm, ceea ce poate duce la neînțelegeri și tensiuni în relație.
Revictimizare în relații
Din cauza modelelor de atașament non-securizante și a căutării unor parteneri ce replică tiparele de la sursa inițială a traumei, cei cu tulburare de stres posttraumatic complexă pot fi supuși riscului de a se revictimiza în relații. Acest lucru înseamnă că pot ajunge în relații ce reproduc experiențele traumatice, întreținând sentimentele de neputință, vinovăție, dezamăgire și generând suferință continuă.
℗PUBLICITATE
Una dintre cauzele majore ale revictimizării în relații este căutarea inconștientă a partenerilor cu un comportament similar celor responsabili pentru traumele din copilărie, simțindu-se atrași de parteneri indisponibili emoțional, abuzivi sau critici. Cu o percepție distorsionată asupra sinelui, considerându-se demni de abuz și tratament lipsit de respect, ei pot accepta și rămâne în relații abuzive sau nesănătoase. Din frica de a fi părăsiți sau respinși, mai degrabă tolerează comportamentele abuzive pentru a păstra relația pe care o au, decât să caute parteneri care le-ar putea oferi sprijin emoțional și stabilitate.
Ce ar trebui să cunoască cei care experimentează tulburare de stres posttraumatic complexă
Cei care experimentează CPTSD ar trebui să aibă o înțelegere clară a tulburării, să-i cunoască simptomele caracteristice și să fie informați cu privire la modul în care aceasta le poate afecta sănătatea mintală, emoțională și relațională. CPTSD, fiind o tulburare complexă și dificil de gestionat, necesită ajutorul unui specialist în sănătate mintală, cu experiență în tratarea traumei complexe. Pentru a evita sentimentele de descurajare sau învinovățire, este esențial să se țină cont de faptul că procesul de vindecare are loc treptat, cere timp și este normal să apară și provocări majore pe parcursul recuperării.
Traumele din trecut pot influența modul în care se raportează la ceilalți în prezent. Reacțiile emoționale intense, modelele de atașament nesecurizante și dificultățile de comunicare pot fi consecințe ale traumei complexe și pot afecta relațiile intime.
Cei cu CPTSD pot fi mai sensibili la invadarea spațiului personal sau la percepția unei amenințări în legătură cu granițele lor personale. Este important să învețe să stabilească și să păstreze limite sănătoase în relație și să comunice aceste aspecte partenerului.
În lupta pentru a face față impactului traumei complexe, auto-îngrijirea și auto-acceptarea joacă un rol esențial. Cunoașterea propriilor limite, evitarea auto-judecății și practicarea compasiunii față de sine pot ajuta la construirea unei stime de sine mai sănătoase și la îmbunătățirea relațiilor intime.
Cu terapie adecvată și o abordare deschisă și empatică, este posibil ca cei care experimentează tulburarea de stres posttraumatic complexă să-și îmbunătățească relațiile de cuplu și să se apropie de o viață mai împlinită și echilibrată.
Citește și:
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
