Fiind în luna februarie, este aproape imposibil să nu vorbim mai mult despre iubire și să nu-i facem spațiu în mintea și în gândurile noastre. Cu toate acestea, s-ar putea ca nu toți să înțelegem ce este iubirea și cum poate fi ea cultivată. Drept urmare, am invitat trei psihoterapeute specializate în știința relațiilor de cuplu să ne răspundă la câteva întrebări clarificatoare în acest sens. Iar pentru o mai amplă abordare a subiectului, accesează librăria ta online de pe platforma Pagina de Psihologie, unde toate cărțile despre cuplu și iubire se bucură de reduceri semnificative.
Repondentele acestui panel sunt: Oana Calnegru, psihologă, psihoterapeută și formatoare în cadrul Asociației Multiculturale de Psihologie și Psihoterapie (AMPP) ● Diana Lupu, psihologă, psihoterapeută și terapeută imago cu certificare internațională, creatoarea jurnalului Psihodescoperiri și a rubricii lunare cu același nume de pe platforma paginadepsihologie.ro ● Oana Mărcuș, psihologă, psihoterapeută, terapeută imago cu certificare internațională și autoarea rubricii #ȘtiințaRelațiilor.
Ce este iubirea? Este o emoție, un set de comportamente, o alegere sau mai degrabă o realitate socială?
Oana Calnegru: Iubirea, un construct psihologic atât de complex, fundamentat pe credințele, valorile și experiențele specifice ale fiecăruia este dificil de cuprins într-o definiție minimală. Practica îmi arată că atâtea ființe câte întâlnesc, tot atâtea particularități ale manifestării iubirii voi cunoaște. Ceea ce știm din cercetările psihologice este că nu putem alege de cine ne îndrăgostim sau de cine ne simțim atrași. Convingerea mea este că iubirea profundă este mai degrabă o alegere, o energie complexă pe care o cultivăm conștient în relațiile semnificative.
Oana Mărcuș: Iubirea este un sentiment suprem după care tânjim cu toată ființa în relațiile noastre. „Oare mă iubește, oare nu mă iubește?“ este ceva ce aud adesea în ședințele de terapie din cabinetul meu. Citatul meu preferat care descrie iubirea este următorul: „Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește. Dragostea nu se poartă cu necuviință, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândește răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduiește, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată (Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel)“.
Diana Lupu: Din punctul meu de vedere, toate cele enumerate de mai sus. Ca terapeut de cuplu, văd iubirea ca fiind spațiul dintre noi, pe care-l putem umple cu emoție, comportamente și alegeri constante de a depune efort pentru menținerea legăturii. De asemenea, este și o realitate socială, deoarece, suntem configurați neurobiologic să trăim în relații. După cum spune terapia imago „ne naștem dintr-o relație“.
Unora dintre noi nu le este ușor să accepte iubirea în viața lor. Care sunt explicațiile pe care le-a găsit psihologia?
Diana Lupu: Dragostea poate fi greu de primit, atunci când nu suntem în mod fundamental convinși de propria valoare sau stimă de sine. Astfel, îi căutăm pe cei care ne pot face să suferim în moduri care ne par familiare. Atunci când cineva drag vede ceva în noi, ce încă nu prea vedem în noi înșine, pentru că n-am fost încurajați să credem de către figurile din trecutul nostru, ajungem să negăm, să minimizăm, să respingem.
Oana Mărcuș: O explicație are legătură cu povestea noastră de viață, iar în cartea Acceptă iubirea, scrisă de Harville Hendrix și Helen LaKelly Hunt, autorii discută despre respingerea de sine ca posibil mecanism explicativ pentru neputința anumitor oameni de a accepta iubirea în viața lor. Autorespingerea se formează în primii ani de viață în relațiile cu oamenii care ne cresc. O altă explicație posibilă are legătură cu experiențele recente, care pot implica suferință în relații de cuplu sau chiar pierderea unei persoane cu care ne-am aflat într-o relație și pe care am iubit-o nespus. Astfel, decidem că nu mai vrem să acceptăm iubirea în viața noastră și este un cântec superb care vorbește atât de frumos despre asta.
Oana Calnegru: Cei mai răniți oameni din iubire sau din lipsa ei sunt aceia care vor ridica cele mai înalte ziduri pentru a se proteja. Astfel, ne închidem în fața a ceea ce ne-a rănit, la fel cum nu știm să ne deschidem în fața a ceea ce ne e străin. Cu cât ne dăm voie să iubim mai mult sau să ne lăsăm mai iubiți, cu atât devenim mai vulnerabili, pentru că trăind starea de conectare, apare implicit frica pierderii celuilalt sau a sinelui. Descoperim că este nevoie de curaj să ne lăsăm inima cuprinsă, pentru că asta îi poate da celuilalt puterea de a o frânge. Însă putem alege să avem încredere, în ciuda acestei incertitudini, iar pentru mine, asta înseamnă acceptarea iubirii și chiar vindecarea prin iubire.
Se spune că, înainte de toate, „trebuie să te iubești pe tine“! Este valabil și în paradigma relațională?
Oana Mărcuș: Da, în paradigma relațională, iubirea de sine este un proces important care poate interfera sau facilita procesul terapeutic de cuplu. Cred că atunci când lucrăm în terapie de cuplu, iubirea de sine, ca proces, poate fi accelerat față de versiunea în care lucrăm în terapie individuală. De ce se întâmplă asta? În terapia de cuplu ai alături o persoană care-ți oferă iubire, care-ți spune că ești suficient/ă așa cum ești. Asta este vindecător în sine și atunci e mai ușor să ajungi să te iubești mai apoi pe tine, fix așa cum ești.
℗PUBLICITATE
Oana Calnegru: Am descoperit, ce-i drept mai târziu, că iubirea izvorâtă din iubirea de sine este din preaplinul ființei, din cunoaștere și acceptare de sine, ceea ce face ca iubirea pentru aproapele meu să fie autentică, generoasă, curajoasă. Azi, identific iubirea de mamă prin răbdarea, blândețea și căldura pentru copiii mei sau pe cea de îndrăgostită prin intensitatea, uneori sfâșietoare, a trăirilor. Regăsesc starea de iubire în bunăvoința și acceptarea celor din jurul meu, precum și în curiozitatea față de tot ceea ce mă înconjoară, și în deschiderea față de Dumnezeu.
Diana Lupu: Paradigma teoriei relaționale imago ne invită să vedem relațiile ca fiind spațiul în care fiecare partener poate să aibă parte de creștere și de vindecare. La baza acestei credințe, stă faptul că în relațiile din familia de origine căpătăm aceste răni emoționale și nevoi neîndeplinite, care își au și își caută vindecarea în legăturile de la vârstă adultă.
Care ar fi trei exerciții simple prin care putem cultiva iubirea în relația noastră de cuplu?
Diana Lupu: Practica aprecierilor se numără printre recomandările cu care întâmpin orice cuplu alături de care lucrez: „Apreciez la tine astăzi sau în ultima săptămână… “ sau „Ce apreciez la relația noastră este… “. Ce mai contribuie la cultivarea iubirii în relația noastră sunt ritualurile de la începutul și de la finalul zilei. Fie că ne îmbrățișăm, că ne urăm o zi bună sau verificăm cum a fost ziua celuilalt, toate aceste momente de conectare îi transmit celuilalt mesajul „te văd“. Și, nu în ultimul rând, a explora, alături de partener, ce mă face să simt iubire și grijă. A ne cunoaște acele gesturi și acțiuni ce umplu rezervorul celuilalt de iubire.
Oana Mărcuș: Voi face o singură recomandare de exercițiu pentru a ocupa mai puțin spațiu de data asta (râde). Un exercițiu simplu pe care-l recomand cuplurilor este să stea să se privească cinci minute ochi în ochi, fără să-și vorbească, și să vadă strălucirea omului din fața lor, acel om de care s-au îndrăgostit cândva, care este încă acolo, în spatele tuturor armurilor, mecanismelor de apărare dezvoltate de-a lungul vieții. Să-și dea voie să vadă frumusețea, strălucirea acelui om din fața lor, care este acolo pentru ei, în călătoria aceasta fascinantă numită viață.
Oana Calnegru: Răspund la întrebare prin conturarea a trei principii relaționale care – exersate – pot cultiva iubirea în cuplu. Primul, și cel mai important după părerea mea, este principiul reciprocității, acela în care împlinirea nevoilor emoționale să fie mai degrabă echitabilă decât egală. Respectarea acestui principiu contribuie la creșterea gradului de disponibilitate și de conectare între parteneri. Apoi, este principiul prioritizării, acela în care, oferindu-i celuilalt un loc aparte în suflet, el ajunge să fie semnificativ – acest principiu întărind sentimentul apartenenței și al valorii personale. Cel de-al treilea principiu este cel al cultivării iubirii în relația de cuplu, prin constanța gesturilor, predictibilitatea emoțiilor și asumarea unor valori comune, în traiectoria aceluiași spațiu și timp. Exersarea acestor principii va spori starea de siguranță relațională și va menține vie iubirea între parteneri.
Ce beneficii există pentru sănătatea noastră atunci când avem parte de o viață definită de iubire?
Oana Calnegru: Experimentarea iubirii, mai ales cu reciprocitate, împlinește atât de multe nevoi umane, încât asta ne face să ne simțim întregi și în armonie cu ceilalți. Iubirea, liantul care ne ține uniți, este energia care ne susține sacrificiul de sine, făcându-ne mai buni, mai generoși. Uneori paradoxală, iubirea ne înălță, ne face să trăim complex și deplin. Cred cu tărie că putem întâlni iubirea pretutindeni, ascunsă în gesturi mici și mari, într-o adiere blândă a genelor, sau într-o gheară strânsă în jurul inimii, iar asta ne face pe toți cu adevărat bogați!
Oana Mărcuș: #ȘtiințaRelațiilor ne spune că iubirea în relațiile de cuplu de calitate este ca o superputere care ne protejează de suferința emoțională (scade riscul de a dezvolta tulburări emoționale), dar și de suferința fizică (scade riscul de a dezvolta boli). Îi spun adesea fiicei mele că între noi este un fir invizibil de iubire și că ea poate simți această iubire și când eu nu sunt în preajma ei. Îi spun că această iubire a mea pentru ea este acolo, în ea, poate doar să-și pună mâna în zona inimii și să-și imagineze că sunt cu ea și apoi să-și dea voie să simtă iubirea mea în tot corpul („un fior și un val de căldură în interior“, o metaforă pe care am împrumutat-o din cartea Cum să-ți dresezi unicornul). Iubirea este o forță, este o superputere care ne ajută să NU ne simțim singuri, nici măcar în momentele în care nu avem pe nimeni în preajmă. În acele momente, ne amintim că cei pe care-i iubim sunt la un telefon distanță și există un fir invizibil de iubire între noi, iar ei călătoresc astfel mereu cu noi, în inimile noastre și, prin urmare, nu suntem singuri.
Diana Lupu: Sunt multe beneficii care, la o primă vedere, n-au nici o legătură și ne-ar putea surprinde: îmbunătățirea calității somnului, reducerea nivelului de stres și a anxietății, creșterea speranței de viață sau întărirea sistemului imunitar. Și nu este vorba despre câte relații sau tipuri de relații avem, ci despre calitatea relațiilor noastre și chiar despre modul în care ne simțim cu noi înșine, care contează cu adevărat. Pentru mai multe explicații științifice, în acest sens, vă recomand cartea Iubirea 2.0, semnată de Barbara Fredrickson.
Citește și:
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
