Sărbătorile de iarnă pot fi un prilej de bucurie și încântare, dar în aceeași măsură ne pot stârni și o constelație de trăiri sau sentimente mai puțin plăcute. Mintea ne spune, adesea, că pacea și armonia sunt cele care ne împodobesc sufletele. Dar ce facem dacă avem parte de relații tensionate? Cum putem aduce mai aproape de noi starea de bine? Și cum gestionăm interacțiunea cu acei membri ai familiei cu care nu rezonăm în mod deosebit? Sunt doar câteva dintre întrebările la care te invităm să afli răspunsurile cu ajutorul psihoterapeuților de la Pagina de Psihologie.
Repondenții acestui panel sunt: Ana Băiescu (doctor în psihologie, psihoterapeută și terapeută imago cu certificare internațională) ● Andrada Lupșe (doctor în psihologie, psihoterapeut și terapeut imago cu certificare internațională) ● Cristina Petrescu Ghenea (medic specializat în psihiatria copilului și adolescentului, psihoterapeută de familie și gazdă a podcastului Reconectat) ● Alina Uricec (psihologă cu specialitate în psihologia clinică și psihoterapia de familie și cuplu).
Ce înseamnă Sărbătorile din punct de vedere relațional?
Andrada Lupșe: Cred că, în versiunea ideală, după care tânjim noi toți, sărbătorile sunt un prilej de conectare și de interacțiune pentru relațiile noastre apropiate și extinse. În același timp, noi știm că, de cele mai multe ori, aceste interacțiuni vin la pachet cu emoții intense și frici care se activează. Și asta tocmai pentru că ne este greu sau nu știm cum să interacționăm în mod conștient, astfel încât să simțim că ținem cont de granițele noastre și că, în felul acesta, se menține siguranța emoțională în interacțiunile noastre.
Cristina Petrescu Ghenea: Deși în media și pe social media vedem fața prietenoasă, plină de bucurie și căldură a Sărbătorilor, știm că rareori realitatea coincide cu aceste imagini. Pentru multă lume, mai ales sărbătorile de iarnă, sunt o perioadă marcată de foarte multă oboseală adunată din lunile anterioare, iar reîntâlnirea cu cei apropiați, cu care petrecem acum mai mult timp față de restul anului, poate să ducă la tensiuni, conversații dificile și conflicte.
Ana Băiescu: O simfonie de senzații. Sinestezia aromelor, a gusturilor, a luminilor colorate, a clinchetului de clopoței care creează emoții. Timp împreună sub același acoperiș, într-un spațiu cald, luminos, primitor cu oameni care se caută unul pe celălalt, pentru a rezolva diferite sarcini. Apoi, se așază în jurul bradului sau în jurul mesei, atrași de aromele îmbietoare. Limbaj de iubire exprimat prin savoarea gusturilor și curiozitatea care însoțește dansul dăruirii și al primirii iubirii.
Alina Uricec: Sărbătorile sunt adesea privite ca un prilej de a celebra împreună cu cei dragi, de a construi amintiri și de a împărtăși bucuria. Cu toate acestea, sub acest strat de entuziasm, se ascunde o complexitate profundă a relațiilor care poate oferi oportunități pentru creștere, conexiune și reflecție în cadrul familial. Pentru unii dintre noi, sărbătorile pot fi despre unitate, tradiții și ritualuri, un context în care ne reunim cu cei dragi în jurul acelorași valori și credințe, în timp ce pentru alții, tocmai aceste ritualuri și tradiții pot fi generatoare de stres și tensiune. În plus, schimbările în dinamica familială devin mai evidente în timpul Sărbătorilor. Prezența sau absența unor membri, schimbările în relații sau evenimente semnificative pot adăuga straturi suplimentare de complexitate.
Care sunt sugestiile psihologice pentru a avea parte de Sărbători cu bine?
Cristina Petrescu Ghenea: Cred că este important să ne ajustăm așteptările, în concordanță cu realitatea anilor trecuți. Dacă știi deja că, după una-două zile petrecute sub același acoperiș cu familia ta de origine, încep conflictele, nu sta mai mult de atât. De asemenea, dacă știi că anumite subiecte duc la certuri, anunță familia că nu vei vorbi pe tema respectivă sau încearcă să le eviți. Nu este acesta momentul să le schimbi credințele și oricum nu poți face asta.
Alina Uricec: Primul lucru care-mi vine în minte (pentru că se află și în topul listei mele) este legat de așteptări. Cred că cel mai sănătos lucru pe care-l putem face pentru liniștea noastră psihologică este să ne stabilim așteptări realiste. Modul în care Sărbătorile sunt marketizate ne induce această idee de strălucire incandescentă, liniște, pace și bunăvoință (Peace on earth and goodwill to all – „Pace pe pământ și bunăvoință tuturor“). Sărbătorile însă nu trebuie să fie perfecte și realitatea e mult mai nuanțată. Înțelegerea și acceptarea faptului că pot apărea momente de haos sau chiar de conflict contribuie la reducerea presiunii și la crearea unui spațiu pentru experiențe autentice.
Ana Băiescu: Mai întâi de toate, alege un dar pentru tine. Caută o activitate care-ți aduce liniște, relaxare mentală și în corp. Asigură-te că te odihnești suficient și apoi deschide o listă cu de toate pentru fiecare persoană dragă. Învață-i pe copii grija de sine, limitele sănătoase, acceptarea și dăruirea iubirii.
Andrada Lupșe: Cred că aceste sugestii sunt valabile în orice interacțiune avem în viața de zi cu zi și asta pentru că tânjim după relații și conectare, dar în același timp ne sperie să ne simțim conectați. E paradoxul uman! În primul rând, e important să ne cunoaștem limitele și granițele – să ne întrebăm în avans cât, cum, unde, cu cine vreau să interacționez și apoi să ne dăm voie să comunicăm asta înspre noi și înspre cei de lângă noi. O formulă de a comunica ar fi: „Ce cred că pot să fac este… “. În al doilea rând, să începem să găsim confort în faptul că nu toată lumea va fi de acord cu granițele și limitele noastre și că asta e valabil și invers și e în regulă să fie așa. E important să ne amintim că ele rămân valide și dacă cei din jurul nostru acceptă sau nu acest lucru. În al treilea rând, să ne dăm voie să ne respectăm promisiunile față de noi înșine și, dacă nu vom face acest lucru, să ne gândim la impactul costului pe care îl vom avea – merită oare?
Cum gestionăm conflictele legate de brad sau pe cele de la masa de Crăciun?
Ana Băiescu: Interesantă întrebare. Maturitatea relațională în familie poate fi o reală provocare chiar și pentru un maestru. Întâi de toate, acceptă diferențierea între noi, oamenii. Avem lentile diferite prin care privim lumea, viața și limbaje diferite de iubire. Un conflict creează disonanță, iar energia acestuia transformă. Alege un punct de învățare, de creștere personală.
Andrada Lupșe: Cu deschidere și disponibilitate. Desigur că suntem inundați cu strategii și modalități prin care să devenim instant familia ideală din reclamele de Crăciun. Doar că niciunul dintre noi nu provenim dintr-o astfel de familie. Astfel, eu cred că reglarea așteptărilor în mod realist, legat de cum funcționăm ca familie (dar cu empatie și nu cu critică), și exersarea responsabilității de a mă regla emoțional și comportamental pe mine, și nu pe cei din jurul meu, pot fi două resurse care să mă ajute să gestionez astfel de conflicte.
℗PUBLICITATE
Alina Uricec: Conflictele despre brad nu sunt, de fapt, despre brad. Primul pas ar fi să ne dăm seama ce anume ne supără cu adevărat. Cât despre gestionarea conflictelor, dacă acest aspect nu ne-a preocupat până în acest moment și nu ne-am crescut abilitățile de comunicare și flexibilitate psihologică și nu venim însoțiți de o doză sănătoasă de empatie (față de ceilalți, dar și față de noi) e puțin probabil să reușim să gestionăm conflictele într-un mod în care să păstrăm siguranța relațională. Astfel, ar fi de ajutor să „venim la masă“ cu o perspectivă relaxată și, dacă simțim că tensiunea crește, cel mai la îndemână ar fi să luăm o pauză.
Cristina Petrescu Ghenea: O serie de întrebări pe care mi le pun în momentele mele bune, dar când am tendința să mă arunc într-un conflict, sunt: „Care este miza?“, „Ce sper să obțin și care sunt șansele de succes?“, „Peste ani de zile, când mă voi uita înapoi, voi regreta că nu mi-am susținut punctul de vedere?“. De asemenea, umorul și luatul mai puțin în serios, al nostru și al celor din jurul nostru, ajută mult!
Cum facem să interacționăm inteligent relațional cu o rudă sau cu orice persoană cu care nu ne face plăcere să ne întâlnim?
Alina Uricec: Ce mă ajută pe mine în interacțiunea cu persoanele cu care relaționez mai dificil este să activez capacitatea de auto-reflecție empatică, să mă pun în locul persoanei respective și să-mi amintesc că fiecare persoană are propria sa perspectivă și propriile motive pentru comportamentul său. De asemenea, mă ajută să-mi amintesc că ce spun ceilalți este mai mult despre ei decât despre mine și, dacă există subiecte prea sensibile, care sunt aduse în discuție, sau comportamente care mă afectează prea tare îmi dau voie să fac cunoscut acest lucru și să pun o limită blândă, dar clară.
Ana Băiescu: Pornește cu recunoștință că ești în viață, că respiri și întâmpină, cu zâmbetul pe buze, familia. Oglindește fiecare răspuns reactiv. Strecoară, în spațiul relațional, acceptarea, poate și empatia, creează punți de conectare. Privește în ochi pe celălalt, o infuzie de endorfine face diferența în comunicare. Amintește-ți: orice comportament are un sens. Fii curios în legătură cu ceea ce transmite!
Cristina Petrescu Ghenea: Dacă avem opțiunea, este în regulă să nu ne întâlnim cu persoane care ne-au rănit și care ne-au cauzat durere în repetate rânduri. Nu cred că relațiile trebuie păstrate cu orice preț. Dar dacă nu avem privilegiul acesta, cred că este bine să ne pregătim anterior, încercând să fim odihniți și cu restul nevoilor fiziologice satisfăcute și să avem câteva planuri de ieșire din situațiile neplăcute prin care am trecut cu persoana respectivă în trecut. Să avem alături de noi în acele momente o persoană de siguranță, cu care am discutat anterior despre dificultatea noastră și posibilele planuri de ieșire din situații dificile, poate ajuta.
Andrada Lupșe: Cred că un principiu care ar putea ajuta într-o astfel de interacțiune ar fi „mai puțin e mai mult“. Îmi dau voie să mă duc înspre o astfel de persoană pentru a interacționa, dar în același timp îmi amintesc că pot decide cât vreau să interacționez în mod direct, ce întrebări pun și ce răspunsuri ofer și, poate cel mai important, îmi amintesc că sunt un adult (nu un copil) care interacționează cu un alt adult.
Ce carte ai recomanda drept cadoul potrivit pentru Crăciunul lui 2023?
Andrada Lupșe: Jurnalul Psihodescoperiri creat de psihoterapeuta Diana Lupu.
Ana Băiescu: Recomand o carte transformațională, ceva care te va ajuta să pornești în Noul An cu mai multă energie, motivație, încredere. Agilitatea emoțională scrisă de psihologa de la Facultatea de Medicină de la Harvard Susan David, cartea care aduce echilibru în viața personală și cea relațională, invitându-te să alegi curajul în locul confortului.
Cristina Petrescu Ghenea: Recomand cu mare drag cartea scrisă de Britney Spears despre viața ei, The woman in me. Eu am ascultat-o în limba engleză și experiența a fost una revelatoare despre cum misoginia, sistemul patriarhal în care trăim și traumele transgeneraționale nu ocolesc pe nimeni, indiferent cât de talentată, bogată sau faimoasă ești ca persoană. Pe canalul de YouTube Reconectat vom lansa în luna decembrie o serie de videoclipuri exact pe tema aceasta, dar cartea e de neratat.
Alina Uricec: O carte care pe mine m-a atins într-un mod aparte este Omul de zăpadă care voia să întâlnească soarele, a lui Matei Vișniec. Am descoperit-o citind fetiței mele, căci este o carte pentru copii, pentru cei mici și cei mari deopotrivă. E o poveste despre timp și despre trecerea prin lume dar și despre prietenie și generozitate, despre curaj și despre vise, dar mai ales despre iubire pentru că „Orice inimă, se știe, / Vine dintr-o galaxie / Cu ferestrele deschise / Spre iubire și spre vise…“.
Pentru mai multe informații despre pregătirea pentru un eveniment special, îți recomandăm spre lectură Arta conectării umane, de Priya Parker.
Citește și:
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
